„Mihai Măniuţiu e unul dintre puţinii regizori români ce se află în posesia unui program teatral, care nu montează întâmplător un anume text. Bunaoară, în anii pe care îi surprinde această selecţie de cronici, o preocupare constantă a regizorului a constituit-o revalorizarea scenică a literaturii dramatice a Antichităţii. O revalorizare care nu s-a făcut oricum, ci in funcţie de un set de convingeri de ordin estetic, moral şi politic... Tot în aceşti ani, regizorul a realizat Trilogia evreiască încheiată în vara anului 2007, la Sibiu.... Cel mai adesea, spectacolele lui Mihai Măniuţiu m-au incitat să le introduc în paradigme culturale ceva mai ample, să le situez alături de cărţi, să le aflu locul potrivit pe un raft din biblioteca mea spirituală... Măniuţiu a montat comedie de foarte bună calitate. A dat o versiune fermecătoare a Nopţii furtunoase, una ce a provocat controverse (chiar in sinea mea) a Conului Leonida faţă cu reacţiunea, a „descoperit” piesa lui Gellu Naum Exact în acelaşi timp”. Mircea Morariu propune portretul complex şi uneori contradictoriu al unuia dintre cei mai importanţi regizori şi scriitori ai actualităţii.