Amintiri neliterare ale unui inginer constructor francofil

„(…) Viața fiecăruia, povestea sau istoria fiecăruia poate fi tema unui scenariu unde oamenii din jur își joacă rolul inconștienți de acest fapt. Am căutat să fiu fair cu toți actorii care au jucat un rol în schema scenariului vieții mele. Pe unii care mai există i-am întrebat dacă au ceva împotrivă, pe alții i-am scos din scenariu. Il y a des souvenirs qu’ on ne partage pas.

Cert este că uneori, dacă gândești prea mult, nu se mai întâmplă nimic.

Am început inginerește. Nici nu puteam altfel după atâția ani de inginerie ca profesionist și pedagog. Am luat o coală de hârtie pe care am trasat o linie orizontală, iar la mijlocul ei o linie verticală, obținând astfel un sistem rectangular de coordonate. Am luat ca variabilă timpul. Originea înseamnă anul nașterii – timpul zero. Linia verticală definește prima jumătate a vieții până la 40 de ani, la dreapta se află a doua jumătate a vieții. Am marcat apoi la intervale de cinci ani evenimentele cheie și am obținut astfel o cărare a regăsirilor, un drum al vieții. Și s-a întâmplat ceva ciudat: încet, încet s-a spulberat amorțirea emoțională de care sufeream. Sentimentul de disconfort emoțional care apare, se pare odată cu înaintarea în vârstă, a dispărut ; a apărut o mică lumină de speranță, emoțiile au devenit pozitive, ca pe vremuri, dădătoare de viață. (…)

Adrian D. Pocanschi