Prin această originală abordare monografică, în care este considerată problematica de filosofie a limbii şi de teorie generală a domeniului, aplicate comunicării în limba română la diferite niveluri, Ionel Apostolatu delimitează principalele tipuri de inovaţie analogică şi stabileşte relaţiile, respectiv diferenţele existente între analogie, pe de o parte, şi contaminaţie, hipercorectitudine şi etimologie populară, pe de alta, aducând în demonstraţie un bogat material ce reflectă diversele forme de manifestare a fenomenului studiat. Prin fapte fonetice, morfologice, sintactice şi lexicale, este documentat şi explicat rolul jucat, în devenirea istorică a limbii române, de regularizarea, canonică, a unei forme sub presiunea, numită „intrasistemică”, a altor forme cu care aceasta este asociată în funcţie de anumite criterii, dar sunt şi prefigurate, cu îndrăzneală creatoare, dezvoltări ale unor tendinţe mai vechi de «subminare», prin modelarea de tip analogic, a mai multor norme ale românei literare actuale.
Este remarcabilă reuşita autorului în ceea ce priveşte evaluarea critică a unor puncte de vedere adesea opuse, folosirea surselor de primă mână şi, pe această bază, realizarea unei monografii cu marcat profil de sinteză, care aduce în sprijinul propriilor puncte de vedere un material ilustrativ inedit, din diverse stiluri, limbi şi limbaje „funcţionale”. Analogia – factor de organizare lexico-gramaticalăeste o lucrare de stringentă aplicabilitate în învăţământul universitar, de echilibru între „clasic” şi modernitate.
Stelian Dumistrăcel
Recenzii
Nu există recenzii până acum.