București – Budapesta: Budapesta – București

Gonçalo M. Tavares (n. 1970, Luanda, Angola) este autorul unei vaste opere care este tradusă în aproximativ cincizeci de țări. Limbajul său marchează o ruptură de tradițiile lirice portugheze, iar subversiunea genurilor literare îl fac unul dintre cei mai inovatori scriitori europeni de astăzi. A fost distins cu premii importante în Portugalia și în străinătate. În Portugalia, se evidențiază Marele Premiu pentru Roman și Nuvelă al Asociației Portugheze a Scriitorilor, Premiul Literar José Saramago și Premiul Fernando Namora, printre altele. De asemenea, a primit Premio Internazionale Trieste Poesia în 2008, Premiul Belgrad pentru Poezie în 2009, Grand Prix Littéraire du Web Cultura în 2010 și, de două ori, Premiul Oceane în Brazilia, fiind finalist, de mai multe ori, pentru Prix Médicis și Prix Femina. Saramago i-a prezis Premiul Nobel. Alberto Manguel îl considera unul dintre marii scriitori ai literaturii universale. Într-un interviu recent, Vila-Matas l-a comparat cu Kafka și Lobo Antunes.

Gonçalo M. Tavares a primit premiul pentru întreaga sa operă, Premiul Literar Vergílio Ferreira în 2018, pentru „originalitatea operei sale de ficțiune și eseistică, marcată de construcția unor lumi care suprapun diferite limbaje și tipuri de imaginar”.

„Gonçalo M. Tavares este un scriitor diferit de orice am citit până acum. Are darul – asemenea lui Flann O’Brien, Kafka sau Beckett – de a arăta cum logica poate servi în mod eficient atât nebuniei, cât și rațiunii.” The New Yorker

„Marele scriitor portughez al secolului XXI.” José Mário Silva

„Este o figură de o îndrăzneală literară enormă.” Hélia Correia

„[…] Singurul a cărui operă o consider originală este Gonçalo M. Tavares. Este un scriitor învățat, capabil să acopere un spectru larg de teme, forme de limbaj, este extrem de cultivat și reușește să aducă această cultură în cărțile sale.” João Barrento

„Personajele lui Gonçalo M. Tavares se luptă cu diferite fantome. Ele sunt spectre ale perioadelor istorice care continuă să reverbereze de-a lungul deceniilor. De exemplu, rămășițele Uniunii Sovietice, rasismul ce stă la baza nazismului, orașul împărțit de un zid lung. În povestirile ce, aparent, vorbesc despre micro, autorul vorbește, de fapt, despre evenimente macro, ce stau la baza istoriei țărilor în care se situează povestirile și a Europei.” (Gabriel Pinheiro)