Chipul şi asemănarea (versuri)

Cheia potrivită de lectură a volumului Rodicăi Marian o oferă însuşi titlul volumului – Chipul şi asemănarea. Sintagma trimite la mitul biblic conform căruia omul este o creatură impură, o imitaţie deci, asemănătoare cu chipul, respectiv cu esenţa divină însă nu identică. Pentru o înţelegere adecvată a cristalizării lui în lirica Rodicăi Marian, mitul acesta trebuie corelat cu metafizica platoniciană în care lumea fenomenală reprezintă o copie degradată a ideii, a transcendenţei arhetipale. Deşi aparţine lumii fenomenale, omul, măcar ca nostalgie, are şi o natură divină. Ea însă nu i se revelează niciodată plenar şi definitiv, căci fiinţa sa, scindată, nu se manifestă ca un eu integrat, substanţial, ci ca o succesiune de alteri care sunt ipostaze precare ale efemerităţii fiinţei. (Petru Poantă)