Copiii mlaştinii

Considerat unul dintre cei mai importanți scriitori latino‑americani ai ultimului veac, privit (de Carlos Fuentes, conaționalul său) drept cel care a schimbat pentru totdeauna și hotărâtor chipul literaturii mexicane, Octavio Paz, laureatul Premiului Nobel din anul 1990, este nu doar un mare poet contemporan, ci și un eseist de excepție. (…)

Apărut în anul 1974, în spaniolă și engleză, eseul pe care Paz îl dedicăliricii moderne, Los hijos del limo: del romaticismo a la vanguardia /Children of the Mire. Modern Poetry from the Romanticism to the Avant‑Garde, are la bază ciclul de conferințe pe care autorul le‑a ținut la Universitatea Harvard, între 1971 și 1972, în calitate de titular al catedrei Charles Eliot Norton. În noua ediție a cărții, revăzută și completatăde către autor – publicată în 1991, la Harvard University Press – sunt aprofundate și extinse interpretările cu privire la relația dintre poezia modernăși esența temporalității. De asemenea, Octavio Paz dedică acum pagini substanțiale operei reprezentanților suprarealismului, creației lui Pound și liricii asiatice, pentru a oferi cititorilor un text dens și pasionant, care să‑i ajute să intuiască în mod cât mai adecvat sensul epocii contemporane. Cele șase capitole ale textului sunt construite în jurul conceptului de modernitate, care l‑a preocupat și în scrierile anterioare, numai căacum fundamentul gândirii lui Paz este reprezentat de ceea ce el consideră a fi „o tradiție contrară”.

Rodica Grigore

„Între ceea ce văd și ceea ce spun,

Între ceea ce spun și ceea ce nu spun,

Între ceea ce nu spun și ceea ce visez,

Între ceea ce visez și ceea ce uit

Poezia.”

(Octavio Paz)