Cunoaştere şi transcendenţă

Ediţie îngrijită de Ionuţ Isac

Cartea d-tale [Cunoaştere şi transcendenţă] a fost depusă pentru mine la Universitate, şi cum în tot timpul vacanţei n-am dat pe acolo, abia acum câteva zile, când mi-am reluat lecţiile, mi-a ajuns în mână. Mi-a făcut o mare plăcere când am văzut-o, dar începând imediat s-o citesc, această plăcere câştiga din ce în ce proporţii. Ajungând la sfârşitul ei, nu pot decât să te felicit din toată inima. Atitudinea sănătoasă, adâncimea gândirii, claritatea cuceritoare a expunerii, eleganţa stilului, logica strânsă de la început până la sfârşit – iată tot atâtea însuşiri care fac din cartea d-tale o lucrare preţioasă şi impunătoare. Bunele mele aşteptări s-au verificat cu prisosinţă.

Liviu Rusu

Singularitatea şi izolarea omului în natură e un fenomen mai puţin tragic decât este accentuat de obicei. Izvorând din Transcendenţă, sensul, raţiunea, cât şi cele mai nobile trăiri ale sufletului omenesc trebuie că îşi au dincolo o corespondenţă, o rădăcină, care, chiar dacă nu este de aceeaşi natură, înseamnă o justificare a lor. Astfel, o minte logică ar putea să observe că raţiunea nu s-a putut naşte din nonraţiune, că nepăsarea şi grozăviile naturii faţă de sensibilitatea umană nu însemnează o egală atitudine şi din partea Transcendenţei care a născut deopotrivă nepăsarea şi simţirea, dragostea ca şi crima, întunericul ca şi lumina.

Dumitru Isac