Despre teatrul lui Matei Vişniec, Cuvânt, imagine, simbol

… o stea în flăcări traversând universul în cădere liberă… şi în jurul ei, îndepărtându-se de ea… aura ei de semizei… de îngeri, de demoni… de spiriduşi… de himere, de eroi, de alchimişti, de hagiografi, de fantome, de spirite, de fantasme, de umbre, de somnambuli, de ventriloci, de satiri, de nimfe, de sibariţi, de gorgone, de crângotei, de dârstoci, de dragoni, de gufre, de hidre, de harpii, de sicofanţi, de tărtărei, de şoimi, de lutişti, de vrăjitori, de zâne, de hetaire, de silfe, de silfide, de prevestitori, de vrăjitoare, de gnomi, de farfadeţi, de lutini, de korigani, de ondine, de sibile, de nixe… de năluci… [Vişniec, Negustorul de timp : 211-212].

Sunt unele lucruri […] care, odată explicate, devin complet de neînţeles. Iată de ce uneori e preferabil să laşi lucrurile neexplicate decât să le explici prost.

[Vişniec, Negustorul de timp : 166]