Dicţionarul metaforelor rebusiste

Prefaţă de Eugen Diradurian

Studiu introductiv de Cristian Paşcalău

Nutrim convingerea că exemplele pe care le-am selectat spre analiză, și nu doar ele, constituie un argument decisiv pentru teza că enunțul rebusist metaforic încorporează, în structura sa de adâncime, un nucleu simbolic–mitic, ca premisă de creativitate poetică radicală. O dovadă în plus că procesul metaforic în constructul definițional rebusist nu admite doar o perspectivă stilistic-retorică de interpretare, vizând pitorescul sau caracterul pur ornamental al imaginilor construite. Firește, acest caracter expresiv nu lipsește, însă el este subordonat funcției creatoare primordiale, în virtutea căreia metafora deschide calea problematizărilor (în definițiile de tip eseu care conțin cugetări filosofice sau, uneori, raționamente ştiinţifice) sau întemeiază creaţia de lumi poetice, imaginative (în definițiile pur literare). Mai precis, metafora funcționează, la nivel microtextual, ca nucleu punctual, dar și ca proiecție globală a unei viziuni poetice, deci ca modalitate creatoare primordială, atrăgând, în sfera sa contextuală, și alte acte poetice, precum enumerația, aliterația, antiteza, simbolul, sinestezia, metonimia, sinecdoca, alegoria, ironia etc. Tocmai de aceea, în corpul dicționarului, am inclus definiții care sunt „contaminate”, dacă ne este permisă exprimarea, de un agregat de strategii corespunzătoare figurilor de stil sus-menționate, dar, în același timp, subsumate procesului metaforic ordonator.

Cristian PAȘCALĂU