Drumul lui Iacob. Roman

Titlul romanului, Drumul lui Iaco, (deși, mai potrivit ar fi Drumurile lui Iacob, fiindcă o bună parte din viață, eroul a fost mereu pe drumuri în căutarea unui loc de muncă, în general al câștigului pentru asigurarea unui trai mai bun familiei sale) a intrat de mult timp în conștiința și tradiția francezilor și nemților și se referă la călătoria pe care pelegrinul o face în Santiago de Compostela, oraș din Vestul extrem al Spaniei, în catedrala căruia s-ar afla mormântul Sfântului Iacob. „Scopul – scrie Damaschin Pop-Buia – este unul dublu (…): de reculegere, adică de a rămâne singur cu gândurile tale și a merge împreună cu ele, prelucrând tot felul de reziduuri stocate în memorie de-a lungul vremii, ori, în alte cazuri, oameni care au trecut prin experiențe triste și au nevoie de introspecție, dar nu una prin care se ignoră natura ei ci, dimpotrivă, care o integrează, în cazul cel mai fericit, până la armonia din interiorul ființei și rezonanța regăsită în natura prin care te conduce drumul”; ei, bine, acest drum îl va parcurge, la bătrânețe, însuși personajul central al romanului, ca un fel de purificare și odihnă a sufletului, dar și în semn de mulțumire Celui-de-Sus pentru ceea ce a realizat în viață.

Trebuie scos în evidență talentul de povestitor al autorului, relatarea peripețiilor lui Iacob, dialogul colorat deseori cu regionalisme ludice, specifice limbajului oral, „localisme”, cum se exprimă unul dintre personaje (Tiberiu), care fac ca romanul acesta, tonic, să fie citit cu mult interes și plăcere.

Icu Crăciun

Damaschin POP-BUIA (n. 1961, Maieru, jud Bistrița-Năsăud), scriitor. A urmat cursurile școlii generale în localitatea natală. Cursuri liceale la Sângeorz-Băi și Năsăud. Absolvent al Facultății de Litere, secția franceză-română, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, promoția 1990. Profesor în Mediaș, până în martie 1992, când se stabilește în Germania, la Ostfildern. Din 1994 lucrează la arhivele județului Esslingen (Landratsamt, Prefectură), în vecinătatea orașului Stuttgart.

A colaborat cu poezie, critica literară, eseu și traduceri la „Convorbiri literare” (Iași), „Magister” (Sibiu), „Vatra” (Târgu Mureș), „Vatra veche” (Târgu Mureș ), „Cuibul visurilor” (Maieru), „Neuma” (Cluj-Napoca), „Răsunetul cultural” (Bistrița), „Mesagerul literar și artistic” (Bistrița), „Mișcarea Literară” (Bistrița), „Alternanțe” (Garmisch-Partenkirchen, Germania). Este membru al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. Coautor la mai multe lucrări cu caracter de specialitate în domeniul arhivistic, în care lucrează din 1994.

Apariții editoriale:

Poeții plâng, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1997

Mângâind ninsori la Maieru/Caressant des neiges à Maïeru, Ediție bilingvă (română/franceză), Editura Aletheia, 1999 (versiunea în limba franceză semnată de Florin Avram)

cu cuvintele la plimbare, versuri, Editura PIM, Iași, 2021

Est versus Vest, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022

Cotraducător, alături de Cristina Delia Bălăban, al cărții Richard
Müller-Schmitt, Mozaic românesc (germană-română), Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 2006.