Elena Zărnescu. Vocația de a crea

Nemurirea se desăvârșește prin amintirile frumoase pe care le păstrăm în suflet intacte atunci când învelișul material pe care l-am purtat un timp se degradează și dispare. Timpul și spațiul se contopesc într-un aici și acum și devin imponderabile, scăldate în Frumusețea și blândețea Mamei și în zâmbetul ei care plouă asupra noastră duioșia aurie a dimineților  însorite…

Mama nu a fost doar Mama noastră, ci și Profesoara noastră și a multor tineri, elevi și studenți, care au manifestat recunoștință față de cei care i-au ajutat să-și descopere rostul în viață. Pentru că nu trăim la întâmplare și nici „ca să ne aflăm în treabă”! Viața noastră are un scop pe care trebuie să-l conștientizăm și așa să devenim demni de noi înșine și de cei care, ca niște faruri, ne-au luminat drumul pe oceanul zbuciumat și nu o dată încețoșat al existenței noastre.

Autorii