Fiul

Dumitru Cerna crede în cuvinte, în ştiinţa lor de a spune ceva adânc, important, ultim, cutremurator. Tot ce are de facut poetul e să stea în calea lor. Poezia nu e vistiernic al fiinţei, ci promisiune de fiinţă. El nu-şi traduce prea-plinul, ci îşi oferă, încrezător, golul înfiorat de spaime, sperând să-l locuiască, în cele din urmă, un sens. (Irina Petraş)