Titlul cărții ne-a fost sugerat de cunoscuta pasiune a scriitorului pentru astronomie. Atracția cerului, cu măreția lui de eternitate și frumusețe netulburată, a fost o constantă a vieții lui Gib I. Mihăescu. Opus pământului cu mișcarea și zgomotul trecerii spre neființă, cerul i se oferea ca un spațiu refuzat timpului, păstrându-și nealterate tainele pentru a le oferi puținilor chemați. Printre cei aleși să se bucure de nesfârșita liniște și armonie astrală a fost și adolescentul și, apoi, tânărul al cărui suflet se împlinea, contemplând mișcarea nocturnă a stelelor. Dorința de a și le apropia nu doar sufletește, ci și fizic, s-a materializat în achiziționarea unor lunete cărora, în timp, i s-au adăugat cărți, reviste, hărți și articole de informație și studiu astronomic. Pasiunea lui a fost transferată și unor personaje literare ale căror frământări sufletești se încheie sub cerul înstelat, ca sigur și unic orizont de recuperare morală. Dintr-o mărturisire a sa, am reținut că luneta cu dublu telescop nu opera asupra dimensiunii stelelor, ci oferea mai multă claritate imaginilor. Preluând această sugestie, am deturnat sensul observației, de la cer – esențial element cronotopial al operei – la o parte a creației sale literare. Invers orientate, lunetele ne-au oferit o altă perspectivă asupra celui care a fost Gib I. Mihăescu, om și artist al cuvântului. Astfel focusat, ocularul lunetelor ne-a permis să-l înțelegem mai bine pe cel care, prin talent și sensibilitate artistică, a adus la lumină o altă lume. A îmbrăcat-o în hainele prozei și ale dramaturgiei și, într-un stil propriu, a oferit-o cititorilor, sperând să fie înțeleasă în semnificațiile ei profunde. (Mihai Petre)
Scriitor de mare succes în timpul vieții, el n-a reușit să se păstreze la fel de viu și în memoria urmașilor, care-l țin minte ca autor al unei unice cărți, Rusoaica. Recitindu-l, am constatat însă că Rusoaica nu e singura operă viabilă, că nuvelistul și romancierul au creat un stil. Acolo unde s-a realizat, Gib I. Mihăescu poate sta alături de Camil Petrescu și de Hortensia Papadat-Bengescu: în cîteva nuvele, în Rusoaica, poate în Donna Alba…
Personajele lui Gib I. Mihăescu au, toate, tendința de a se refugia în vis, în imaginație, adevărata lor viață fiind aceasta… (Nicolae Manolescu)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.