În atenţia criticii literare. Ediţia a II-a

„(…) Structura barocă a scrierilor lui Mircea Ioan Casimcea, adesea îmbogățită eseistic, documentaristic, adună planurile acțiunii într-o rețea de drumuri cu sclipiri magice evidențiate mai cu seamă în romanul de mică dimensiune Amintiri închipuite (2005). Traiectoria acestor drumuri e bizară, incitantă, întortocheată, ca și destinele personajelor galopând spre ele însele într-o cursă de autocunoaștere măsurată ca atare. Universul structurat în culorile curcubeului e realizat într-un limbaj pitoresc ce valorifică deopotrivă turcismele și ardelenismele, prinse într-un lanț al expresivității neostentative, dar funcționale.

Cât de ardelean sau cât de dobrogean este Mircea Ioan Casimcea în prozele sale? Să-i întrebăm cărțile, deși acest lucru nu are o importanță deosebită. Mai important pentru cititor este drumul spre descoperirea universului de semnificații, ființând original și trainic în ficțiunile sale.”

Adrian Ţion