La marginea Muntelui de Cenuşă. Antologie de versuri

                „O poetă gingaşă, delicată, nostalgică. O umbră de tristeţe se filtrează discret în poemele sale, fără a se prelungi în lamentouri. E mai degrabă o duioşie care se decantează în sonuri elegiace: Se lasă seara în cărţile mele / ca o fată tristă / odihnind la rădăcina inimii tale” (Se lasă seara). Versurile sale, în unduirea lor melancolică, poartă cu discreţie un mesaj testamentar, parcă voind anume poeta a ne încredinţa, oarecum împăcată cu lumea, că amintirea sa se preface de-acum în clipă pioasă a veşniciei” (Constantin Cubleşan)