Labirinturi posibile

Spaţiul a devenit din ce în ce mai mult o metaforă ireversibilă în teoriile contemporane ale culturii şi criticii, dar şi un punct de convergenţă a studiilor interdisciplinare în domeniul ştiinţelor umaniste şi sociale. Principala manieră de abordare a spaţiului focalizează aspecte ale morfologiei şi filosofiei culturii, cum ar fi spaţialitatea ca element creator de limbaj sau cadru cultural, mentalitatea miticului, magicului, modelele culturale contemporane, formele particularizate de reprezentare a spaţiului la diferite popoare, aşa cum sunt ele reliefate în partea întâi a lucrării ce abordează teme precum cultură şi identitate. Cercetarea se susţine exemplificativ în partea a doua, axată pe spaţiul reflectat în literatură, fapt ce implică analiza câtorva dintre cele mai importante texte hispanice ale secolului XX, corelată cu studii de literatură comparată, dar şi de antropologie culturală, arhitectură, geografie urbană, filosofii ale culturii, teorii ale lumilor ficţionale şi spaţiilor posibile, descifrate prin hermeneutică, semiotică, semantică sau interculturalitate.