Măcelul de la Beliş
| Autor | GOCIMAN AUREL |
|---|---|
| Format | 15 x 21 cm |
| Anul | 2018 |
| ISBN | ISBN: 978-606-17-1352-3 |
| pagini | 100 |
| stoc | în stoc |
25,00 lei
Publicată în 1932, cartea era o replică la ofensiva iredentismului şi şovinismului maghiar. Scrisă cu o maximă obiectivitate, sub forma unui reportaj-anchetă, consultând documente oficiale, presa vremii, precum şi câţiva supravieţuitori ai masacrului, ea propunea imaginea reală a unui agresor care se erija într-o victimă a „conjuraţiei” europene. În anii ’30, România se găsea faţă de Ungaria într-o situaţie aproape similară cu cea de astăzi. Retorica anti românească, la fel de vehementă, cu accente spăimoase, era amiabil receptată din Europa pînă în America. Aurel Gociman a fost unul dintre puţinii intelectuali români care au înţeles în profunzime amploarea iredentismului maghiar, divulgându-1 ca atare. Cartea sa de referinţă rămâne, de altfel, România şi iredentismul maghiar (1934), o extrem de minuţioasă radiografiere a unui fenomen cu o uimitoare forţă de difuziune în cele mai influente cercuri politice şi de presă. Naţionalismul nostru conservator şi romantic, repliat asupra lui însuşi, nu putea ţine piept unui hungarism expansiv şi internaţionalist. Naţionalismul românesc încerca să se afirme prin valori spirituale, hungarismul printr-o doctrină promovată ca politică de stat. Cele două cărţi ale lui Gociman avertizau asupra posibilităţii „Dictatului”, dar, aproape solitare, nu au avut, practic, niciun impact, pentru că se adresau unui public imaginar. În Europa, cel puţin, era imposibil să mai convingi pe cineva de politica loial-europeană a României, din moment ce, să spunem, marele magnat al presei britanice, lordul Rothermere, se lăsa fotografiat în pusta Panonică, în costum naţional maghiar, ori italienii, pur şi simplu execraţi ca popor, în ziarele din Budapesta, curtau guvernul lui Horthy. Orice s-ar spune, şi nu e cazul să intrăm acum în amănunte, în anii ’30 Europa occidentală evolua lamentabil, politic în primul rînd, Julien Benda în celebra carte Trădarea intelectualilor, sau, din altă perspectivă, René Guénon. În România, în anii ’30, când cărţile lui Gociman încercau să sensibilizeze opinia publică, partidele politice se sfâşiau între ele, discreditând orice informaţie cu adevărat alarmantă; ca şi astăzi.
Petru Poantă
| Autor | GOCIMAN AUREL |
|---|---|
| Format | 15 x 21 cm |
| Anul | 2018 |
| ISBN | ISBN: 978-606-17-1352-3 |
| pagini | 100 |
| stoc | în stoc |
1 recenzie pentru Măcelul de la Beliş
Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.
Produse similare
Cosmin PURIŞ –
Casa Cărții de Știință aduce în atenția cititorilor una dintre cele mai odioase crime ale secolului XX din această zonă a Europei.
Editura clujeană a ales să publice din nou lucrarea lui Aurel Gociman, “Măcelul de la Beliş din 1918”, în contextul împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire, dar şi a unui secol de la dramaticul eveniment din Munţii Apuseni.
În noiembrie 1918, peste 45 de săteni din localitatea Beliş au fost omorâţi de un detaşament de soldaţi unguri trimişi de groful Janos Urmanczy, care căuta astfel să se răzbune pe moţi pentru că prizonierii de război care lucrau în fabrica sa de cherestea au dat foc domeniului său.
Contele maghiar deţinea în zona Belişului un vast domeniu, cu păduri, sate şi păşuni. Femeile, bătrânii şi copiii rămaşi acasă, în timp ce bărbaţii luptau pe front în cadrul armatei româno-ungare, aveau statutul unor iobagi moderni – exploataţi şi fără drepturi.
În acele zile tulburi de la sfârşitul Marelui Război, la exploatările silvice ale lui Urmanczy şi ale societăţii forestiere mai munceau câteva sute de prizonieri de război sârbi, italieni şi ruşi, trataţi la fel de neomenos ca şi populaţia băştinaşă.
La aflarea veştii că la Budapesta a izbucnit revoluţia, prizonierii de război s-au revoltat, cerând să fie lăsaţi să plece acasă. Pentru că oamenii contelui nu le-au permis, prizonierii s-au revoltat, au dat foc fabricii de cherestea şi au vandalizat castelul lui Urmanczy.
Refugiat la Budapesta, contele a dispus formarea unui detaşament de soldaţi, care s-a deplasat la Beliş pentru a „face ordine”.
Prima oprire a detaşamentului a fost la Morlaca, unde aceşti soldaţi au împuşcat mai mulţi localnici. De aici, comandamentul groazei şi-a urmat drumul spre domeniul lui Urmanczy, unde în prima fază au întâmpinat, pe platoul dintre Călăţele şi Beliş, rezistenţa sătenilor din zonă.
În final, militarii unguri au ajuns în aşezarea situată pe Valea Someşului Cald, unde au declanșat teroarea.
În 7 noiembrie, soldații unguri au adus la castelul lui Urmanczy unsprezece bărbaţi și o femeie, iar după ce i-au chinuit, i-au împușcat. A doua zi, de Sf. Mihail și Gavril, au fost omorâţi peste 20 de moţi. În încercarea de a șterge urmele masacrului, soldații unguri au sechestrat trei localnici din Beliș, forțându-i să adune cadavrele și apoi să le arunce în jăraticul depozitului incendiat. Nu se știe exact câți moți au fost asasinați, însă ce e cert că numărul lor depășește 45. Primăvara prin pădure au fost găsite cadavre neridicate, cel mai probabil ale ţăranilor răniţi și fugiţi.
Lucrarea lui Aurel Gociman “Măcelul de la Beliş din 1918” a văzut lumina tiparului în 1932 la București iar în 1995 a fost republicată de Editura Clusium din Cluj-Napoca. De remarcat că ediţia din 1995 a cuprins şi un Argument semnat de regretatul scriitor Petru Poantă, care de altfel se regăseşte şi în volumul publicat recent de Casa Cărții de Știință.
Lucrarea conține 12 capitole, care tratează acțiunea organizată cu sânge rece de ucigași profesioniști, bine instruiți, auspra moților din Beliș. Aurel Gocima a dorit ca prin acest demers istoriografic de la începutul deceniului patru să dea o replică ofensivei iredentismului și șovinismului maghiar.
În primul capitol, autorul arată că din 1918, Ungaria nu a încetat nicio clipă de a forța mâna destinului pentru a reintra în posesiunea teritoriilor care i-au fost luate. Gociman surpinde două etape ale acțiunilor Ungariei menite să combată efectele Trianonului. Prima etapă durează până în 1927 și este caracterizată de Aurel Gociman drept etapa acțiunii iredentiste pentru reintegrarea Ungariei. ”Etapa aceasta a acțiunii iredentei maghiare se caracterizează printr-o propagandă violentă îndreptată împotriva tratatelor, propagandă care se făcea prin zeci și sute de broșuri, cărți, foi volante și hărți”, explică Gociman în primul capitol al cărții ”Masacrul de al Beliș din 1918”.
În 1927 debutează etapa revizionistă, unul dintre ambasadorii iredentei maghiare fiind lordul Rothermere, proprietarul mai multor ziare și publicații englezești. Volumul apărut recent la Casa Cărții de Știință va fi lansat în 7 noiembrie în localitatea Beliş, în prezenţa urmaşilor eroilor martiri, a unor personalităţi ale vieţii bisericeşti, culturale, dar şi a reprezentanţilor autorităţilor locale şi judeţene.