Memorialul cetăţii

„… mai degrabă aş numi-o monografie romanţată sau roman monografic… primăria, arhiva locală, biserica, şcoala, casa preotului şi cea a moşului, rămăşiţele turnului ce mărturisesc despre existenţa cândva a unei mănăstiri, catacombele şi dealul cu şanţurile de apărare, oamenii, bătrânul, protopopul, tânărul, primarul, apoi sunt evenimentele, cele din trecut, invaziile, potopul, pârjolul, foametea, cele din prezent, alegerile, pătrunderile ilegale în camera ascunsă a arhivei, drumul până la trecătoare şi înapoi, conversaţiile cu bătrânul, poveştile lui… apoi întâlnirile cu tânărul, absenţa lui misterioasă încă îl intrigă, povestea lui de dragoste, mărturisirea făcută preotului, caleaşca şi santinela de alături, din nou ţinutul, sătenii ce nu vor să cunoască ce li se întâmplă… zidurile uriaşe ale cetăţii, poarta şi paznicii ei neclintiţi, casa mică dintre ape unde a hotărât comandantul că va locui, manuscrisele şi foile goale, chiar, unde or fi toate hârtiile şi registrele lui, valiza cu care i s-a permis să le aducă, pridvorul, răcoarea dimineţii şi durerea din ceafă, junghiurile şi celula, oare-i aceeaşi zi sau alta, cât să fi stat inconştient, unde se găseşte încăperea asta, o fi în interiorul fortăreţei sau în altă parte, într-o altă închisoare, va afla în curând, cheia rotindu-se în broască asta îi dă de înţeles, la fel uşa împinsă înăuntru şi cătana înarmată din cadrul ei…”

Leon-Iosif Grapini