Gavril Moldovan este poet și publicist. Face parte din prima generație echinoxistă. Născut la 17 octombrie 1941, în satul Cociu, jud. Bistrița-Năsăud, din părinții Pompei și Ileana, născută Blaga. Urmează liceul la Năsăud, studii filologice la Cluj-Napoca și la Facultatea de Ziaristică din București. Lucrează 3 ani în învățământ, ca profesor de română și franceză. Debutează în paginile „Tribunei” clujene în anul 1966, apoi devine colaborator al revistei studențești „Echinox”, proaspăt înființată. Debut în volum: Recolta de vise, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor și al Societății Culturale „Limba noastră cea română” – Chișinău.
*
Publicat în primul număr, din 1968, al revistei „Echinox”, cu poemul „Mâna stângă”, Gavril Moldovan a rămas o voce mai discretă, retras la Bistrița, unde a practicat destul de trista meserie de ziarist de provincie… Privit prin prisma noii poezii, Gavril Moldovan apare ca un poet care practică metafora, versul melodios, nu o dată cu poticneli, sau evadări nefinalizate în ironia care bântuia deja prin poezia română la debutul său. Un critic de poezie, Petru Poantă, tot vechi echinoxist, retras și el în spatele ușilor închise, îl caracterizează destul de exact: „Spre deosebire de primii echinoxiști, el e mai atras de valențele etice și meditative ale poeziei, precum și de un anume tradiționalism contaminat de vizionarismul lui Ioan Alexandru, ori de diverse mituri livrești, în totul avem de-a face cu o poezie elaborată, adeseori «trecută prin lumină cerească». Poetul Gavril Moldovan își caută pretexte pentru poem în cele mai diverse zone ale vieții, ca un autentic ziarist și nu o dată reușește texte admirabile.”
Nicolae Prelipceanu
Recenzii
Nu există recenzii până acum.