Râmnic, Râmeţi, Râmna – pământ românesc, apă românească

Autorul propune o reconsiderare a sensurilor şi înţelesurilor toponimelor şi hidronimelor Râmnic, Râmeţi, Râmna, Remeţi, Remetea, şi Rimetea precum şi a altor denumiri aferente temei abordate. Pornind de la adjectivul „Râmnic” care derivă din substantivul propriu „Râm” (Roma), Ioan Tomole ne atrage atenţia asupra faptului că acest hidronim şi toponim este în zonele de interferenţă romano-slavă, însemnând „pământ românesc”, „râu românesc”, „lac românesc”. Astfel de toponime şi hidronime sunt dovezi a continuităţii romanice, respectiv româneşti, în spaţiul românesc după retragerea administraţiei şi armatei romane din Dacogeţia între anii 271-275 d. H.