Se povesteşte că în partea dinspre apus a lumii se întindea una dintre cele mai mândre împărăţii din câte se văzuseră până atunci sub soare. Râuri limpezi cu unde sclipitoare o străbăteau de la un capăt la celălalt ca nişte cingători de argint viu pe rochii de catifea verde. Lacuri diafane scânteiau în mijlocul poienilor împodobite cu flori alese, strălucitoare şi fiecare lac părea o oglindă de cristal prinsă într‑o cadră de smalţuri, răsfrângând în unde un cer limpede ca de safir. Cârmuia peste acel ţinut fermecător slăvitul împărat Brumarin, cu părul nins de ani, înţelept şi drept la cuget şi la faptă ca nimeni altul. Măria sa vieţuia într‑un palat splendid din marmură roz, avea aur şi bogăţii nenumărate strânse în sipete mari de fildeş, bătute în nestemate, însă comoara nepreţuită a vieţii lui, lumina ochilor săi era copila sa iubită, preafrumoasa Rouarine. Prinţesa venise pe lume în zorii limpezi, viorii ai unei dimineţi de vară, când prima rază de soare îşi revărsa lumina diafană peste firea cufundată încă în reveria de vrajă a nopţii. Zărind‑o, mândrul crai al zilei rămase fermecat de frumuseţea ei suavă, de chipu‑i sidefiu şi mai ales de ochii ei mai limpezi ca izvorul muntelui. Privind‑o, Soarele îşi spuse cu hotărâre în sine:
Recenzii
Nu există recenzii până acum.