Rodica Grigore, despre „Morfina”

Se spune adesea că vremea romanelor de multe sute de pagini a apus odată cu marele realism al veacului al XIX-lea. Cu toate astea, sunt câteva cărţi apărute în ultimii ani care contrazic această afi rmaţie şi readuc în actualitate discursul istoric de largă respiraţie, plus meditaţia profundă asupra problemelor esenţiale ale umanităţii contemporane. E cazul, de pildă, al romanului Binevoitoarele, al lui Jonathan Littell, publicat în 2006, care a devenit, aproape peste noapte, senzaţia literară a momentului. Dar la fel se întâmplă şi cu Morfi na (2012), cartea polonezului Szczepan Twardoch. Impresionant prin dimensiuni – are peste cinci sute de pagini – şi părând a descuraja cititorul care aşteaptă un deznodământ spectaculos şi rapid, romanul acesta cucereşte, însă, chiar de la început şi se citeşte pe nerăsufl ate, fascinând prin extraordinarele efecte stilistice create cu măiestrie de autor, dar şi prin aspectele pe care acesta reuşeşte să le abordeze într-un mod inedit şi întru totul convingător din punct de vedere estetic. Imposibil de rezumat în câteva cuvinte, romanul Morfi na. Varşovia: femei, droguri şi trădare este o carte tulburătoare despre temele eterne ale literaturii: soarta omului în raport cu mersul istoriei, dragostea, moartea, războiul. Dincolo, însă, de aceste aspecte, romanul lui Twardoch este relatarea existenţei uluitoare a unui protagonist de neuitat, Konstanty Willemann, prins într-o înlănţuire de întâmplări care îl defi nesc şi care, în egală măsură, determină cititorul să mediteze asupra propriei con- ştiinţe şi chiar asupra alegerilor pe care, în circumstanţe asemănătoare, fi ecare dintre noi ar putea să le facă.

Rodica Grigore, despre „Morfina” (Sczepan Twardoch), în revista „Scrisul românesc”, la pagina 19.

citește articolul integral aici