{"id":10156,"date":"2026-03-17T12:49:48","date_gmt":"2026-03-17T12:49:48","guid":{"rendered":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/?p=10156"},"modified":"2026-04-26T12:52:47","modified_gmt":"2026-04-26T12:52:47","slug":"teatru-omul-cu-chitara-rambuku-eu-sunt-vantul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/teatru-omul-cu-chitara-rambuku-eu-sunt-vantul\/","title":{"rendered":"Teatru (Omul cu chitara. Rambuku. Eu sunt v\u00e2ntul)"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n

Scriitorul norvegian Jon Fosse a luat, \u00een 2023, Nobelul pentru Literatur\u0103. Dramaturgia sa este axat\u0103 pe conflictele interioare ale personajelor, pe dramele lor care se r\u0103sfr\u00e2ng \u00een oglinda tot mai fisurat\u0103 a societ\u0103\u021bii actuale. De asemenea, tot \u00een piesele sale, scurtcircuitarea permanent\u0103 a limbajului cotidian, dar \u0219i a celui emo\u021bional, pune \u00eentr-o lumin\u0103 crepuscular\u0103 cunoa\u0219terea de sine sau a celuilalt, experien\u021bele, tr\u0103irile sau anumite gesturi aparent banale. Elementele amintite se reg\u0103sesc, sub forma unor monologuri r\u0103v\u0103\u0219itoare sau a unor dialoguri destul de fracturate, \u0219i \u00een cele trei piese:\u00a0Omul cu chitara, Rambuku\u00a0<\/em>sau\u00a0Eu sunt v\u00e2ntul,<\/em>\u00a0adunate \u00eentr-un volum aflat \u00een traducerea Dariei Ioan \u0219i lansat \u00een cadrul edi\u021biei recente a Festivalului Interna\u021bional de Carte Transilvania de la Cluj.<\/p>\n

Teatrul acestuia este apropiat de absurdul existen\u021bial, \u00eent\u00e2lnit \u0219i la Samuel Beckett, Harold Pinter sau Eug\u00e8ne Ionesco. \u00cens\u0103 limbajul, \u00een textele lui Fosse, atrage aten\u021bia prin concentrarea replicilor, unele formate chiar \u0219i dintr-un cuv\u00e2nt, care ofer\u0103 o anduran\u021b\u0103 dinamic\u0103 m\u0103rturisirilor. Apoi, prin dislocarea sintactic\u0103 a enun\u021burilor, prin rupturile firului confesiv, prin ambiguizarea anumitor tr\u0103iri sau g\u00e2nduri, se genereaz\u0103 o tensiune permanent\u0103, at\u00e2t a semnificatului, c\u00e2t \u0219i a semnificantului. \u00cen\u00a0Omul cu chitara\u00a0<\/em>este vorba despre un c\u00e2nt\u0103re\u021b stradal, care \u00ee\u0219i \u00eencepe monologul dup\u0103 o zi de activitate artistic\u0103, destul de solicitant\u0103. Acesta, c\u00e2nt\u00e2nd, \u00eei \u00eent\u00e2mpin\u0103 zilnic pe trec\u0103torii unei sta\u021bii de metrou destul de aglomerate. Afl\u0103m, astfel, din monologul lui, impetuos ca ritm verbal, fluid \u0219i incert pe alocuri, c\u0103 activitatea sa pare frecvent cuprins\u0103 de iedera blaz\u0103rii, c\u0103p\u0103t\u00e2nd o rutin\u0103 tot mai cenu\u0219ie, mai exasperant\u0103. Motivul am\u0103r\u0103ciunii sale este generat de \u00eenstr\u0103inarea, de alienarea pe care le resimte constant \u00een rela\u021bia cu so\u021bia sau cu fiul acestora. Oferind doar detalii ale acestei drame, suficiente \u0219i necesare pentru a crea o anumit\u0103 atmosfer\u0103 de angoas\u0103 \u0219i fragilitate uman\u0103, limbajul se deruleaz\u0103 \u00eentr-un ritm trepidant, ame\u021bitor, uneori chiar psihedelic. Cuvintele rostite redau, \u00een ritmul unui dicteu automat, fluxul discontinuu al g\u00e2ndurilor, al emo\u021biilor personajului: ,,Trebuie s\u0103 renun\u021b\/ Cred c\u0103 n-am fost de niciun folos\/ \u0219i acum cred c\u0103 trebuie s\u0103 renun\u021b (St\u0103 \u0219i se uit\u0103 la chitar\u0103, \u00eencepe s\u0103 fredoneze, \u00eencearc\u0103 s\u0103 mai c\u00e2nte \u0219i la chitar\u0103, cu patru corzi)\u00a0<\/em>Cred c\u0103 trebuie s\u0103 renun\u021b\/ Cred c\u0103 n-ar fi trebuit niciodat\u0103 s\u0103 vin\/ \u00een locul \u0103sta\/ departe \u00een nord\/ Dar am f\u0103cut-o \u0219tii.\/ \u0218i apoi l-am avut pe fiul meu\/ \u0218i apoi am stat\/ \u0218i acum fiului meu \u00eei este\/ at\u00e2t de ru\u0219ine cu mine\u201c (pp. 31-32). De asemenea, didascaliile proiecteaz\u0103 sugestiv gesturi-radiografii ale condi\u021biei acestuia, aceea de trubadur al am\u0103r\u0103ciunii \u0219i al distan\u021b\u0103rii afective.<\/p>\n

Limbajul celor dou\u0103 personaje aflate pe o ambarca\u021biune, \u00een pustietatea apelor m\u0103rii, din\u00a0Eu sunt v\u00e2ntul,\u00a0<\/em>ultima pies\u0103 a volumului, devine \u0219i mai suplu, mai \u00eencifrat parc\u0103 \u00een sensul obscuriz\u0103rii mesajului. Replicile reu\u0219esc s\u0103 devoaleze doar arhitectura \u00eennegurat\u0103 a unei st\u0103ri, a unui sentiment, a unei idei, neglij\u00e2nd sau chiar anul\u00e2nd claritatea pove\u0219tii, elementul coerent al acesteia. Decorul marin, \u00eenc\u0103rcat \u0219i el de un iz crepuscular, devine imaginea unei singur\u0103t\u0103\u021bi endemice, cotropitoare. Cum peisajul \u0219i limbajul reu\u0219esc s\u0103 fluidizeze grani\u021be dintre concret \u0219i abstract, dintre realitate \u0219i vis, tr\u0103irile devin tot mai abisale, pe m\u0103sur\u0103 ce ad\u00e2ncesc pr\u0103pastia dintre coeren\u021b\u0103 \u0219i incoeren\u021b\u0103, dintre stabil \u0219i instabil, \u00een vie\u021bile amare ale celor doi \u00eensingura\u021bi.<\/p>\n

Dramaturgul reu\u0219e\u0219te s\u0103 creeze, astfel, un teatru de atmosfer\u0103, \u00een ideea \u00een care evenimen\u021bialul concret, aproape \u00een fiecare text, trece oarecum \u00eentr-un plan secund. Ceea ce, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, conteaz\u0103 sunt consecin\u021bele senzoriale ale acestor fapte, care redau o picturalitate difuz\u0103 \u0219i confuz\u0103 a naturii umane ca un conglomerat de paradoxuri \u0219i r\u0103sp\u00e2ntii incerte. De pild\u0103, \u00een penultima pies\u0103,\u00a0Rambuku<\/em>, o variant\u0103 a celebrei\u00a0A\u0219tept\u00e2ndu-l pe Godot<\/em>, dou\u0103 personaje, un el \u0219i o ea, se afl\u0103 \u00eentr-un spa\u021biu vag precizat, \u00een a\u0219teptarea plec\u0103rii spre un teritoriu care poart\u0103 numele de Rambuku \u0219i care promite o existen\u021b\u0103 mult mai comod\u0103, chiar utopic-misterioas\u0103, fa\u021b\u0103 de cea oferit\u0103 de momentul sau de spa\u021biul actual. \u00cens\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce p\u0103trundem \u00een miezul piesei, personajul masculin pare acel\u00a0om f\u0103r\u0103 \u00eensu\u0219iri<\/em>, rostind jum\u0103t\u0103\u021bi de replici, multe nonsensuri, comport\u00e2ndu-se de parc\u0103 ar fi un robot. Replicile femeii, \u00een schimb, sunt caracterizate de aceea\u0219i frenezie jocular\u0103, uneori abstract\u0103, ajung\u00e2nd cu propriile ei cuvinte sau g\u00e2nduri p\u00e2n\u0103 \u00een preajma unor limite ale coeren\u021bei sau logicii verbale. Iar, la un moment dat, se produce, din nou, scurtcircuitarea oric\u0103ror semnifica\u021bii, emo\u021bii, mesaje, fapt care plaseaz\u0103 personajele \u00een miezul arz\u0103tor al absurdului: ,,Te bucuri c\u0103 vine Rambuku\/ c\u0103 vei pleca\/ departe de aici\/\u2026dragul de tine\/ ai fost tot mereu\/ da at\u00e2t de statornic\/ at\u00e2t de (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) da\/ (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) dar e mult de atunci (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) e foarte mult de atunci (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) nu mai exist\u0103\/ a\u0219a c\u0103 de ce s\u0103 ne g\u00e2ndim la asta (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) nu (pauz\u0103<\/em>) nu eu (se \u00eentrerupe<\/em>) nu eu (se \u00eentrerupe<\/em>) eu trebuie eu (se \u00eentrerupe<\/em>) \u0219i tu stai acolo (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) E gre\u0219it (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) Eu trebuie s\u0103 fiu cea care am fost (pauz\u0103 destul de scurt\u0103<\/em>) eu nu pot eu trebuie s\u0103 fiu\u201c (pp. 81-83) Continu\u00e2nd acest joc lingvistic, alert \u0219i tot mai enigmatic, femeia ne dezv\u0103luie, mai departe \u00een pies\u0103, c\u0103 acest Rambuku ar fi, pe r\u00e2nd, spa\u021biu, entitate sau personaj cu o aur\u0103 princiar\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de mister \u0219i de miraj. El proiecteaz\u0103 asupra imagina\u021biei femeii o fascina\u021bie plin\u0103 de morb thanatic.<\/p>\n

Inadapta\u021bi din punct de vedere social sau erotic, exploratori ai propriilor abisuri interioare, personajele reu\u0219esc s\u0103 treac\u0103 de pe scena teatrului pe scena memoriei fiec\u0103rui cititor. Astfel, teatrul lui Fosse, \u00een care aproape orice element cotidian este dominat de umbre \u0219i fisuri, iar orice personalitate poate deveni epicentrul unor seisme senzoriale sau identitare, se \u00eenrude\u0219te cu cel al lui Ibsen sau al lui Strindberg.<\/p>\n<\/div>\n

sursa : Pe culmile abisului<\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/header>\n<\/header>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/header>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scriitorul norvegian Jon Fosse a luat, \u00een 2023, Nobelul pentru Literatur\u0103. Dramaturgia sa este axat\u0103 pe conflictele interioare ale personajelor, pe dramele lor care se r\u0103sfr\u00e2ng \u00een oglinda tot mai fisurat\u0103 a societ\u0103\u021bii actuale. De asemenea, tot \u00een piesele sale, scurtcircuitarea permanent\u0103 a limbajului cotidian, dar \u0219i a celui emo\u021bional, pune \u00eentr-o lumin\u0103 crepuscular\u0103 cunoa\u0219terea […]\n","protected":false},"author":3,"featured_media":9167,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3077],"tags":[6751],"class_list":["post-10156","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-presa","tag-teatru-omul-cu-chitara-rambuku-eu-sunt-vantul"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10156","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10156"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10156\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10157,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10156\/revisions\/10157"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/media\/9167"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10156"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10156"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10156"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}