{"id":10179,"date":"2024-12-18T13:24:06","date_gmt":"2024-12-18T13:24:06","guid":{"rendered":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/?p=10179"},"modified":"2026-04-26T13:28:26","modified_gmt":"2026-04-26T13:28:26","slug":"palatul-celor-doua-coline","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/palatul-celor-doua-coline\/","title":{"rendered":"Palatul celor dou\u0103 coline"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n

La grani\u021ba dintre vis \u0219i realitate, Karim Kattan creaz\u0103 o poveste emo\u021bionant\u0103 a lui Faysal, un t\u00e2n\u0103r palestinian exilat care \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 r\u0103spunsurile \u00eentreb\u0103rilor dificile care-l b\u00e2ntuie.\u00a0<\/i><\/p>\n

Scriitor palestinian n\u0103scut la Ierusalim \u00een 1989, doctor \u00een literatur\u0103 comparat\u0103 cu o tez\u0103 despre imaginarul de\u0219ertului, sus\u021binut\u0103 \u00een 2020, Karim Kattan e autorul volumului de nuvele\u00a0<\/i>Pr\u00e9liminaires pour un verger futur\u00a0(2017) \u0219i al romanului<\/i>\u00a0Palatul celor dou\u0103 coline\u00a0(2021), ambele ap\u0103rute la editura tunisian\u0103 Elyzad. A publicat numeroase texte \u00een limbile francez\u0103 \u0219i englez\u0103 \u00een reviste precum\u00a0<\/i>The Paris Review,\u00a0<\/i>Strange Horizons,\u00a0<\/i>The Maine Review,\u00a0<\/i>The Funambulist,\u00a0<\/i>+972 Magazine,\u00a0<\/i>Fantasy and Science-Fiction. De asemenea, c\u00e2teva dintre scrierile sale au fost incluse \u00een cadrul unor prestigioase expozi\u021bii de art\u0103 contemporan\u0103: Bienala de la Vene\u021bia, Bienala de Arhitectur\u0103 de la S\u00e3o Paulo, B\u00e9tonsalon (Paris), MMAG Foundation (Amman), Kaaitheater (Bruxelles), B7L9 (Tunis), Kulte (Rabat), Mophradat (Atena) sau Berlinale Forum.<\/i><\/p>\n

Palatul celor dou\u0103 coline\u00a0a ob\u021binut \u00een 2021 Premiul celor cinci continente ale Francofoniei \u0219i a fost nominalizat pentru numeroase alte distinc\u021bii literare precum Prix Hors Concours, Prix Marie-Claire Blais 2023, Prix Senghor pentru primul roman francofon, Prix Mare Nostrum, Prix Alain-Fournier.<\/i><\/p>\n

\n<\/div>\n<\/section>\n
\n
\n
\n

Palatul celor dou\u0103 coline<\/h3>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Karim Kattan, traducere de Adriana Copaciu-Lazar \u0219i Andrei Lazar<\/div>\n
Casa C\u0103r\u021bii de \u0218tiin\u021b\u0103<\/div>\n
2022<\/div>\n
O G\u0102SI\u021aI AICI<\/a><\/div>\n<\/div>\n

Trebuie s\u0103-\u021bi m\u0103rturisesc ceva. Sper c\u0103 vei avea r\u0103bdare s\u0103 m\u0103 ascul\u021bi, dup\u0103 c\u00e2te s-au \u00eent\u00e2mplat. Nu \u00eendr\u0103znesc s\u0103-\u021bi cer s\u0103 m\u0103 respec\u021bi, cu at\u00e2t mai pu\u021bin s\u0103 fii indulgent \u2013 ci doar s\u0103 m-ascul\u021bi, nu-mi trebuie nimic mai mult. Trebuie s\u0103-\u021bi m\u0103rturisesc ceva. Am ucis un om. Un colonist. Un om, dar un colonist. Un colonist, dar un om. Pare cam dramatic dac\u0103 o spun \u00een felul acesta, dar a fost chiar invers. Trebuie s\u0103 \u00een\u021belegi: s-a \u00eenfiripat dinaintea mea, sub migdali. Era deja mort, ai fi zis c\u0103-i o fantom\u0103, a\u0219a c\u0103 asta nu schimba prea mult lucrurile. Imaculat\u0103, lumina zilei f\u0103cea s\u0103 tremure umbra migdalilor dimprejurul nostru. El n-a v\u0103zut-o pe Nawal, dar ea e cea care mi-a ghidat m\u00e2na. Aveam un revolver. Ie\u0219isem din cas\u0103 \u0219i m\u0103 \u00eentinsesem \u00een lumini\u0219. G\u0103sisem revolverul \u00een camera lui Nawal \u0219i a lui Ibrahim. Aveam un pahar de limonad\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i revolverul \u00een buzunar, hot\u0103r\u00e2t s\u0103-mi pun cap\u0103t zilelor \u00eentr-un cadru bucolic \u0219i c\u00e2t se poate de ne\u00eensemnat. Aerul era r\u0103coros, un anotimp numai bun ca s\u0103 mori, mi-am zis. \u00cens\u0103 colonistul s-a ivit de nic\u0103ieri. Am tras \u00een el, sau, mai bine spus, Nawal, prin mine, a tras \u00een el. Era \u0219i ea obosit\u0103. P\u0103rea o statuie de zei\u021b\u0103, vl\u0103guit\u0103, pe care timpul o sec\u0103tuise de puteri. Totul era \u00een zadar. Un revolver, ce prostie. Poate c\u0103 m-ar fi ucis el pe mine dac\u0103 nu i-a\u0219 fi luat-o \u00eenainte. A\u0219a m\u0103 g\u00e2ndesc. Dar asta nu schimb\u0103 nimic.<\/p>\n

Aceasta nu e o spovedanie. \u021ai-o spun pe \u0219leau, ieri am omor\u00e2t un om, pur \u0219i simplu, \u0219i cu asta, basta. Am \u00eencheiat subiectul. Altceva vreau s\u0103-\u021bi m\u0103rturisesc. B\u0103rbatul acela, colonistul acela (nu l-am mutat din loc, e tot acolo, afar\u0103, sub migdali, ce mai conteaz\u0103, crezi c-o fi \u00eenceput s\u0103 putrezeasc\u0103 deja?) era ur\u00e2t. E o t\u00e2mpenie, dar era chiar ur\u00e2t. Dac\u0103 ar fi fost frumos, poate c\u0103 nu l-a\u0219 fi ucis. Posibil. Poate c\u0103 l-a\u0219 fi l\u0103sat s\u0103 m\u0103 omoare el pe mine, cu un fior de pl\u0103cere. Cine \u0219tie, dac\u0103 ar fi fost \u00eentr-at\u00e2t de frumos \u00eenc\u00e2t s\u0103-i taie respira\u021bia p\u00e2n\u0103 \u0219i lui Nawal, sau \u00eentr-at\u00e2t de frumos \u00eenc\u00e2t s\u0103 ispiteasc\u0103 \u0219i demonii, lucrurile ar fi stat altfel. L-a\u0219 fi rugat, pur \u0219i simplu, s\u0103 nu m\u0103 \u00eempu\u0219te cu un revolver, ci s\u0103-mi cuprind\u0103 g\u00e2tul cu m\u00e2inile lui frumoase \u0219i sigur a\u0219 fi murit gem\u00e2nd de pl\u0103cere, cu b\u0103rbia plin\u0103 de bale.<\/p>\n

\u00cenainte s\u0103 apar\u0103, \u00eenainte s\u0103 g\u0103sesc revolverul, \u00eenainte de a m\u0103 hot\u0103r\u00ee s\u0103 merg sub migdali ca s\u0103 mor, Nawal \u00eemi \u0219optea la ureche \u00eendemnuri vicioase, du-te, ie\u0219i, mergi \u00een calea lor, \u0219i de-ar fi s\u0103 dobori numai unul, tot ar fi o victorie, du-te, nu-\u021bi fie fric\u0103, o s\u0103 merg \u00eenaintea ta, nu vor \u00eendr\u0103zni s\u0103 trag\u0103 \u00een mine, o s\u0103 le bag frica \u00een oase, du-te, merg \u00een fa\u021ba ta.<\/p>\n

Dar eram obosit \u0219i mai bine a\u0219 fi murit dec\u00e2t s\u0103-mi mai consum energia. Ap\u0103r\u00e2nd \u00een fa\u021ba mea, colonistul acela mi-a dat un r\u0103gaz. Atunci m-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u021bi vorbesc, s\u0103-\u021bi m\u0103rturisesc totul. Nu mai am cu cine s\u0103 schimb o vorb\u0103 \u0219i \u0219tiu, \u00een ciuda a tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u00een ciuda tremurului care pune st\u0103p\u00e2nire pe mine la g\u00e2ndul de a-\u021bi scrie, c\u0103 vei fi \u00eeng\u0103duitor. C\u0103 vei fi tentat, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 \u0219tergi acest mesaj. Mai \u0219tiu, deoarece acum \u00eemi aduc bine aminte de tine, c\u0103 n-o vei face. Vei ofta plictisit, dar vei citi mai departe.<\/p>\n

De c\u00e2nd sunt \u00eenchis al\u0103turi de Nawal, un lung echinox, trei anotimpuri, dou\u0103 luni, simt nevoia s\u0103 vorbesc cu cineva \u0219i s\u0103 clarific, astfel, \u0219i ne\u00een\u021belegerile. Ascult\u0103-m\u0103, dac\u0103 vrei.<\/p>\n

E povestea unui \u00eenceput, a\u0219a cred. Sau povestea unui sf\u00e2r\u0219it. M-am n\u0103scut \u00eentr-o noapte cu lun\u0103 beduin\u0103. Nu \u0219tiu ce \u00eenseamn\u0103. M\u0103tu\u0219a Jeannette \u00eemi tot repeta acest lucru. O spunea de parc\u0103 eram bolnav \u0219i urma s-o infectez \u0219i pe ea. \u00cemi spunea c\u0103, \u00een ziua \u00een care m-am n\u0103scut, a ie\u0219it din cas\u0103 \u0219i s-a r\u0103t\u0103cit prin p\u0103dure. A dat peste un animal cu burta spintecat\u0103. Spunea un \u201eanimal\u201d, un\u00a0wahsh<\/i>, un animal s\u0103lbatic \u0219i singuratic. Ce animal, o \u00eentrebam de fiecare dat\u0103, dar ea nu-mi r\u0103spundea: un animal, cum, ce animal? Animalul cu pricina \u2013 \u0219i po\u021bi s\u0103-\u021bi imaginezi ce vrei, un cerb, o strigoaie, un \u0219acal, un mutant? \u2013 care \u00eencepuse s\u0103 putrezeasc\u0103, i-ar fi vorbit m\u0103tu\u0219ii Jeannette. Ce i-o fi spus, nu \u0219tiu. \u00cen orice caz, c\u00e2nd \u00eemi povestea, m\u0103 privea iscoditoare, cu ochii miji\u021bi. Problema e c\u0103 sem\u0103na cu un raton din benzile mele desenate, a\u0219a c\u0103 r\u00e2deam, iar ea repeta, ei vezi c-ai priceput.<\/p>\n

Uite cum \u00ee\u021bi vorbesc de parc\u0103 nu te-a\u0219 cunoa\u0219te \u0219i-\u021bi spun ba \u201eM-am n\u0103scut\u201d, ba \u201em\u0103tu\u0219a Jeannette\u201d. Nawal m-a sleit de puteri. \u00cen dep\u0103rtare, fumul acoper\u0103 linia orizontului. Satele de piatr\u0103 risipite pe dealuri dispar \u0219i apar de dup\u0103 perdeaua de fum ca \u00eentr-un joc de-a v-a\u021bi ascunselea. \u00centruc\u00e2tva mi se pare c\u0103 mai toate casele sunt de-acum distruse.<\/p>\n

Luna beduin\u0103. \u0218i Jos\u00e9phine folosea aceast\u0103 expresie. O pomenea uneori c\u00e2nd eram acas\u0103 la ea, se uita la cer \u0219i exclama, \u201eCe lun\u0103 beduin\u0103 frumoas\u0103\u201d. A\u0219a c\u0103, \u00eenc\u0103 din copil\u0103rie, toate lunile sunt beduine. Toate acestea trezesc \u00een mine, nedeslu\u0219it, imagini ale unor luni-caravan\u0103, ne\u00eembl\u00e2nzite, care dau n\u0103val\u0103 \u00een de\u0219ert \u00een c\u0103utarea oazelor de stele. O lun\u0103 str\u0103in\u0103 sie\u0219i, care seam\u0103n\u0103 cu acel el din mine care nu sunt eu. Iat\u0103-ne, eu \u0219i acel el \u00een mine, \u00een gr\u0103dina casei, deasupra gr\u0103dinii lui Jos\u00e9phine, iar \u00een lumina lunii cele dou\u0103 gr\u0103dini nu par s\u0103-\u0219i fi pierdut deloc str\u0103lucirea.<\/p>\n

Acum, \u00eemi revin uneori \u00een minte fragmente din noi doi, \u00eempreun\u0103. Reu\u0219esc s\u0103-mi amintesc mai bine cine am fost, timp de zece ani, l\u00e2ng\u0103 tine. Nu mi-e clar chiar totul; \u0219i dac\u0103 aceast\u0103 via\u021b\u0103 s-a \u0219ters, a\u0219 vrea s\u0103 te asigur c\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat f\u0103r\u0103 voia mea. Azi-diminea\u021b\u0103 mi-am adus aminte c\u0103 tu voiai copii. Mi-am amintit c\u0103 \u00eemi l\u0103sai prin preajm\u0103 ni\u0219te bro\u0219urele \u00een care copiii z\u00e2mbeau larg, cataloage din care puteai s\u0103 \u021bi-i alegi: frumo\u0219i \u0219i cura\u021bi, \u0219ire\u021bi, dar politico\u0219i, nostimi, dar cumin\u021bi. Ba chiar aveam \u0219i un paletar de culori la dispozi\u021bie: mai degrab\u0103 m\u0103sliniu maladiv, ca mine, ori silf luminos, ca tine? Voiai copii, dar eu nu te auzeam. Ca \u0219i cum, de \u00eendat\u0103 ce deschideai subiectul, sim\u021beam cum m\u0103 \u00eenv\u0103luie un tumult u\u0219or \u0219i m\u0103 duce departe de tine. Mi-am amintit de toate astea de diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103 \u00eenconjoare satul. N-a\u0219 fi putut niciodat\u0103 s\u0103 te fac s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103 eu \u0219tiam c\u0103 m-am n\u0103scut doar ca s\u0103 dau seama de dispari\u021bia neamului meu. Dar tu, plin de \u00een\u021belegere, de amabilitate, tu \u00ee\u021bi doreai copii \u0219i erai gata s\u0103 a\u0219tep\u021bi p\u00e2n\u0103 \u00een vecii vecilor s\u0103 mi-i doresc \u0219i eu.<\/p>\n

Trebuie s\u0103 \u00een\u021belegi, George, c\u0103 n-am f\u0103cut-o inten\u021bionat. N-am disp\u0103rut inten\u021bionat din via\u021ba ta. \u00ce\u021bi jur c\u0103 nu inten\u021bionat m-am trezit cu mintea \u00eence\u021bo\u0219at\u0103 \u00een acea diminea\u021b\u0103 \u00een care p\u00e2n\u0103 \u0219i soarele r\u0103s\u0103rea cu greu, s\u0103 caut orbec\u0103ind telefonul pe noptier\u0103, s\u0103 aleg dintr-o mi\u0219care cu degetul, cu ochii \u00eenc\u0103 lipi\u021bi de somn, compania aerian\u0103, orarul, bagajul suplimentar de cal\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, sigur c\u0103 trebuie dou\u0103 valize pentru a\u0219a o c\u0103l\u0103torie mare, nu inten\u021bionat am t\u0103cut chitic \u0219i mi-am luat t\u0103lp\u0103\u0219i\u021ba \u00een cea\u021ba zorilor. Nu inten\u021bionat am ajuns, peste patruzeci \u0219i opt de ore, \u00een casa asta, am deschis cu greu u\u0219a, am intrat cl\u0103tin\u00e2ndu-m\u0103 \u00een salon. Nu inten\u021bionat, m\u0103 crezi sau nu, faci cum vrei, nu \u021bi-am scris \u00een r\u0103stimpul acesta. Niciun SMS, niciun telefon, niciun mail, nici m\u0103car o scrisoare ca pe vremuri. Nu inten\u021bionat am disp\u0103rut, a\u0219a a fost s\u0103 fie, a fost ceva peste puterile mele.<\/p>\n

Nu inten\u021bionat te-am uitat \u00een clipa \u00een care, \u00eenc\u0103rcat cu cele dou\u0103 valize, treceam pragul u\u0219ii tale (a noastre?) f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 mai \u00eentorc vreodat\u0103. Apoi, nu inten\u021bionat te-am uitat de tot. Nu pl\u0103nuisem s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u0219a. C\u00e2nd ai ap\u0103rut aici, din senin, nu te-am recunoscut. Am \u00eencercat s\u0103-mi ascund tulburarea, oare a\u0219a se simt \u0219i amnezicii? M-am uitat la tine pref\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103 \u0219tiu cine e\u0219ti \u0219i \u021bi-am spus, bun\u0103 ziua, pofte\u0219te \u00een\u0103untru, dar nu \u0219tiam cine e\u0219ti. \u0218i, mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd ai plecat (oare c\u00e2t\u0103 vreme ai stat ca un intrus \u00een cas\u0103? Trei zile? Un lung echinox? C\u00e2t timp \u021bi-a luat s\u0103 \u00een\u021belegi c\u0103 nu aveai cum s\u0103 m\u0103 salvezi?), nu inten\u021bionat te-am uitat iar \u0219i iar. C\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103-\u021bi scriu, adineaori, nu reu\u0219eam s\u0103-mi aduc aminte cum te cheam\u0103. Mi se \u00eengr\u0103m\u0103deau \u00een cap toate numele fo\u0219tilor, ale tuturor celor de dinaintea ta, un unchi, un iubit, un prieten, to\u021bi, nu reu\u0219eam s\u0103-l apuc pe al t\u0103u, vedeam cum d\u0103 din aripi \u00een colivia burdu\u0219it\u0103 \u00een care se zbat toate numele b\u0103rba\u021bilor din via\u021ba mea \u0219i nu reu\u0219eam s\u0103-l \u00eenha\u021b pe cel care erai tu. Apoi, m-am concentrat, am obosit, am uitat, pe urm\u0103, dintr-odat\u0103 am strigat \u201eGeorge!\u201d Pentru numele lui Dumnezeu, George. A\u0219a cred, George? George? E un nume pu\u021bin desuet, pu\u021bin demodat, nu d\u0103 prea bine \u00een scris, dar e al t\u0103u. Nu te sup\u0103ra, de cumva te cheam\u0103 Henri.<\/p>\n

Nu te g\u00e2ndi la nimic. E at\u00e2t de u\u0219or s\u0103 te \u00een\u0219eli c\u00e2nd g\u00e2nde\u0219ti. Nu-\u021bi spune, ah, c\u00e2t de pu\u021bin am contat pentru el c\u0103 m-a \u0219i uitat, nu mai \u0219tie nici cum m\u0103 cheam\u0103. Uneori, numele e lucrul cel mai ne\u00eensemnat din lume. De exemplu, \u00eemi amintesc bine mirosul t\u0103u de mosc, \u0219i totu\u0219i ca de elf, pe care \u00eel aveai diminea\u021ba, \u0219i felul \u00een care-\u021bi treceai m\u00e2na prin p\u0103r. Era un fel numai al t\u0103u, de fapt, erai at\u00e2t de mult\u00a0tu<\/i>\u00a0\u00een acel gest, \u00eenc\u00e2t, dac\u0103 m-a\u0219 afla \u00eentr-o mul\u021bime de oameni \u0219i a\u0219 vedea din spate un b\u0103rbat trec\u00e2ndu-\u0219i astfel m\u00e2na prin p\u0103r, te-a\u0219 recunoa\u0219te pe loc, azi sau \u00eentr-o mie de ani. A\u0219a c\u0103 numele t\u0103u nu e chiar at\u00e2t de important. Asta nu m\u0103 scuz\u0103 de faptul c\u0103 am uitat sau c\u0103 n-am f\u0103cut-o inten\u021bionat. C\u00e2nd erai aici, n-am catadicsit s\u0103-\u021bi explic totul. Probabil ai crezut c\u0103 mi-am pierdut min\u021bile. Sigur, e ceva adev\u0103r \u0219i-n asta. A trebuit s\u0103 m\u0103 vezi, a\u0219a, b\u0103rbos fiindc\u0103 nu m\u0103 mai b\u0103rbierisem de trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, eu care eram \u00eentotdeauna ras. Apoi, cred c\u0103 mi-ai observat ochii obosi\u021bi, \u00eenfunda\u021bi \u00een orbite. De c\u00e2nd sunt aici, am impresia c\u0103 m\u0103 uit cruci\u0219. Despre igiena corporal\u0103 nici nu are rost s\u0103 mai pomenim. Nu mai deschisesem gura de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni bune p\u00e2n\u0103 n-ai venit tu (cu Nawal comunic\u0103m, cred, prin telepatie familial\u0103). A\u0219a c\u0103 primele cuvinte pe care \u021bi le-am spus, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd mi-am rec\u0103p\u0103tat mai mult sau mai pu\u021bin vocea, erau un fel de morm\u0103ieli, ca atunci c\u00e2nd ai o flegm\u0103 \u00een\u021bepenit\u0103-n g\u00e2t pe care vrei s-o scuipi, \u0219i asta sigur te-a surprins.<\/p>\n

Trebuie s\u0103-\u021bi explic. E cazul s\u0103 \u00eencep, pe c\u00e2t se poate, cu \u00eenceputul fiindc\u0103 e mai simplu. \u00cenceputul e acel moment \u00een care, cu noaptea \u00een cap, am cump\u0103rat un bilet de avion, am chemat un taxi, am f\u0103cut dou\u0103 valize uria\u0219e \u0219i m-am dus la aeroport. A\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat, pur \u0219i simplu. Nu e adev\u0103rat, mint, a fost ceva mai complicat, ceva mai greu, ceva mai perfid.<\/p>\n

Stai, de fapt, nu acesta e \u00eenceputul. Nu e \u00eenceputul bun ca s\u0103 po\u021bi \u00een\u021belege, \u00eenceputul bun e atunci c\u00e2nd a murit Ayoub. Sau c\u00e2nd m-am n\u0103scut eu. Poftim, o s\u0103 \u00eencep cu na\u0219terea mea, c\u00e2teodat\u0103 e mai simplu s\u0103 respec\u021bi cronologia. Simplific\u0103 lucrurile. Nu vreau s\u0103 m\u0103 lungesc, dar acel moment are avantajul de a reuni pe scen\u0103 toate personajele pove\u0219tii. E mai practic a\u0219a. \u00cen felul acesta, prezent\u0103rile sunt gata f\u0103cute, introducerea e c\u00e2t se poate de scurt\u0103, \u0219i pe urm\u0103 pot \u00eencerca s\u0103-\u021bi explic, calm, tot ce s-a stricat \u00een mine. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 cred, din orgoliu, c\u0103 \u00eenc\u0103 te mai intereseaz\u0103.<\/p>\n

M-am n\u0103scut \u00een casa \u00een care ai venit s\u0103 m\u0103 vezi, acum dou\u0103 sau trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, c\u00e2nd ai fost aici, de fapt? De-abia am observat c\u0103 e\u0219ti aici fiindc\u0103\u00a0wiswis<\/i>\u00a0f\u0103ceau h\u0103rm\u0103laie.\u00a0Wiswis<\/i>… \u0219oaptele dr\u0103ce\u0219ti pe care le aud necontenit de c\u00e2nd m-am \u00eentors \u0219i care nu spun nimic clar, \u00eemi c\u00e2nt\u0103 a moarte la ureche, \u00eemi spun am\u0103r\u00e2tule, jegosule. A\u0219a c\u0103 nu mai vedeam dec\u00e2t\u00a0wiswis<\/i>, nu mai auzeam dec\u00e2t\u00a0wiswis<\/i>. De c\u00e2nd am luat hot\u0103r\u00e2rea, \u00een diminea\u021ba aceea, s-au oprit, m\u0103 rog, sunt tot aici, dar mult mai discrete, de-abia le aud, sunt ca un zumzet vag \u00een ureche, o melodie u\u0219or epic\u0103, un fluviu subteran care vuie\u0219te \u00een pe\u0219teri. E aproape pl\u0103cut. Dar nu\u00a0wiswis<\/i>\u00a0conteaz\u0103, voiam s\u0103-\u021bi vorbesc despre na\u0219terea mea, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el? Sau despre Ayoub?<\/p>\n

Imaginea din deschidere este un fragment din coperta c\u0103r\u021bii.\u00a0<\/i><\/p>\n<\/div>\n

sursa: Palatul celor dou\u0103 coline<\/a><\/p>\n<\/section>\n<\/div>\n<\/div>\n

\n
<\/div>\n<\/div>\n<\/header>\n<\/header>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/header>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La grani\u021ba dintre vis \u0219i realitate, Karim Kattan creaz\u0103 o poveste emo\u021bionant\u0103 a lui Faysal, un t\u00e2n\u0103r palestinian exilat care \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 r\u0103spunsurile \u00eentreb\u0103rilor dificile care-l b\u00e2ntuie.\u00a0 Scriitor palestinian n\u0103scut la Ierusalim \u00een 1989, doctor \u00een literatur\u0103 comparat\u0103 cu o tez\u0103 despre imaginarul de\u0219ertului, sus\u021binut\u0103 \u00een 2020, Karim Kattan e autorul volumului de nuvele\u00a0Pr\u00e9liminaires […]\n","protected":false},"author":3,"featured_media":6688,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3077],"tags":[6765],"class_list":["post-10179","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-presa","tag-palatul-celor-doua-coline"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10179","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10179"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10179\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":10180,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10179\/revisions\/10180"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/media\/6688"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10179"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10179"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10179"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}