Dup\u0103 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran, publicul autohton are ocazia s\u0103\u2011l cunoasc\u0103 altfel pe marele eseist rom\u00e2no\u2011francez\u2011apatrid, \u00eentr\u2011o carte\u00b9 ap\u0103rut\u0103 la un secol de la na\u015fterea sa, prin aprigul intermediu al unei p\u0103r\u0163i destul de furioase din vocabularul \u015fi ochii unei str\u0103ine. Subintitulat roman, volumul este \u00een fond o lucrare inclasabil\u0103, situat\u0103 la grani\u0163a dintre eseu, jurnal, confesiune \u015fi evocare neroman\u00ad\u0163at\u0103, oferind abia un pretext pentru rememorarea deceselor. \u00c9lisa Brune afirm\u0103 c\u0103 l\u2011a cunoscut pe Cioran la hot\u0103r\u00e2toarea v\u00e2rst\u0103 de optsprezece ani, l\u0103s\u00e2ndu\u2011se bulversat\u0103 de apetitul s\u0103u pentru neant, \u00een chiar momentul \u00een care acesta se preg\u0103tea s\u0103\u2011l \u00eenghit\u0103. Sentimentul vidului a z\u0103mislit vocea stuporii ce moc\u00adnea deja \u00een str\u0103fundurile unei alte fiin\u0163e. N\u2011a putut rezulta dec\u00e2t un dans \u00eendr\u0103cit \u00eentre autoare, Emil Cioran \u015fi moartea \u00eens\u0103\u015fi. \u201eUn tango s\u0103lbatic \u00een trei.\u201d<\/p>\n