{"id":3273,"date":"2020-04-02T22:37:13","date_gmt":"2020-04-02T22:37:13","guid":{"rendered":"http:\/\/127.0.0.1:81\/wordpress\/product\/import-placeholder-for-2085\/"},"modified":"2021-02-25T15:35:02","modified_gmt":"2021-02-25T15:35:02","slug":"statui-de-hirtie-studii-si-impresii-asupra-literaturii-romane","status":"publish","type":"product","link":"https:\/\/www.casacartii.ro\/editura\/carte\/statui-de-hirtie-studii-si-impresii-asupra-literaturii-romane\/","title":{"rendered":"Statui de h\u00eertie. Studii \u015fi impresii asupra literaturii rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"

     „Livia, fiica unic\u0103 a lui Titu Liviu Maiorescu, spiritul director al „Junimii”, este înmormîntat\u0103 la cimitirul Bellu, lîng\u0103 sepultura tat\u0103lui s\u0103u, dup\u0103 o via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103 mai mult pe alte meleaguri. Ei, la vîrsta adolescentin\u0103, în deceniul 1880, îi dedicase Creang\u0103 primele capitole ale <\/span>Amintirilor din copil\u0103rie<\/em><\/span>, care fac parte din cultura literar\u0103 româneasc\u0103 de baz\u0103, întip\u0103rit\u0103 în min\u0163ile noastre infantile la începuturile \u015fcolirii. Data mor\u0163ii Liviei pe care o g\u0103sesc în surse biografice este 1946. În amintirea mea r\u0103m\u0103sese, gre\u015fit, c\u0103 pe crucea de la capul mormîntului era înscris 1952. Oricum, de fapt e totuna. Cînd i-am v\u0103zut numele pe piatra tombal\u0103, era spre mijlocul anilor 1960, eram student \u015fi tocmai descoperisem în edi\u0163ia Kirileanu <\/span>„glosarul”<\/em><\/span> lui Creang\u0103, unde acela î\u015fi t\u0103lm\u0103cea vorbele prea „crenge\u015fti” la cererea domni\u015foarei Livia.<\/span><\/p>\n

     Magistrul George C\u0103linescu spune undeva c\u0103, în biblioteca lui ideal\u0103, Homer \u015fi Dante – îmi pare – sînt contemporani, fiindc\u0103 amîndoi apar\u0163in unui timp al valorilor absolute, scos din cronologie. Cît despre mine, înaintea mormîntului acestei doamne care la începutul vie\u0163ii respirase acela\u015fi aer cu Eminescu, Caragiale, Creang\u0103, \u015fi pe care a\u015f fi putut-o întîlni \u015fi cunoa\u015fte eu însumi ca pe o str\u0103bunic\u0103 – eu copil, \u015fi ea la finele drumului ei terestru –, realizam dintr-odat\u0103, ca o revela\u0163ie, c\u0103 între mine \u015fi Gigan\u0163ii secolului de aur românesc, pe care îi situasem întotdeauna în vremuri legendare, aproape ireale \u015fi la fel de îndep\u0103rtate ca minun\u0103\u0163iile basmelor, nu era decît o singur\u0103 mare verig\u0103 din lan\u0163ul genera\u0163iilor. Straturile istoriei se comprimau, Uria\u015fii altei vîrste, de dincolo de timpul m\u0103surabil, îmi veneau aproape, în carne \u015fi oase, doar la distan\u0163\u0103 de o via\u0163\u0103 etern\u0103. Întindeam mîna în spate \u015fi-i atingeam, prin mijlocirea Liviei Maiorescu. Lor mai întîi \u015fi apoi altor cîtorva, am încercat s\u0103 le ridic statui sau m\u0103car busturi care s\u0103 le semene cît de cît, cu puterile mele, pe bîjbîite – \u015fi din hîrtie.<\/span><\/p>\n

 <\/p>\n

* * *<\/strong><\/span><\/p>\n

     Se poate ca uneori, în comentariul de la un scriitor la altul, s\u0103 fi reluat repetitiv idei, \u015fi chiar ca formul\u0103rile s\u0103 fie asem\u0103n\u0103toare. Faptul nu e nicicum datorat neglijen\u0163ei. Dar unghiul meu de vedere, ca principiu estetic, a fost mereu acela\u015fi, iar genul proxim, numitorul comun între autori chemau aceea\u015fi schel\u0103 de baz\u0103 în aprecierea operelor. \u015ei formul\u0103rile, odat\u0103 g\u0103site, îmi apar\u0163ineau, încît le puteam refolosi acolo unde se potriveau din nou: ar fi fost doar tri\u015ferie \u015fi abilitate f\u0103\u0163arnic\u0103 din parte-mi s\u0103 le costumez în variante sinonimice pe care lectura atent\u0103 le-ar fi dat oricum la iveal\u0103. Iar\u0103\u015fi, întinderea comentariului asupra operei unuia sau a altuia e în raport nu atît cu greutatea scriitorului în istoria literelor române\u015fti, cît cu aspectul care m-a interesat sau care m-a f\u0103cut s\u0103 cred c\u0103 am ceva nou de spus asupra subiectului.”<\/span><\/p>\n

Mihai Vornicu<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

     „Livia, fiica unic\u0103 a lui Titu Liviu Maiorescu, spiritul director al „Junimii”, este înmormîntat\u0103 la cimitirul Bellu, lîng\u0103 sepultura tat\u0103lui s\u0103u, dup\u0103 o via\u0163\u0103 tr\u0103it\u0103 mai mult pe alte meleaguri. Ei, la vîrsta adolescentin\u0103, în deceniul 1880, îi dedicase Creang\u0103 primele capitole ale Amintirilor din copil\u0103rie, care fac parte din cultura literar\u0103 româneasc\u0103 […]\n","protected":false},"featured_media":3332,"comment_status":"open","ping_status":"closed","template":"","meta":[],"product_brand":[],"product_cat":[89,3685,3687],"product_tag":[],"class_list":["post-3273","product","type-product","status-publish","has-post-thumbnail","product_cat-colectia-lecturi-critice","product_cat-gaudeamus-stand-virtual","product_cat-lecturi-critice","first","instock","taxable","shipping-taxable","purchasable","product-type-simple"],"aioseo_notices":[],"aioseo_head":"\n\t\t\n\t\n\t\n\t\n\t\n\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t\n\t\t