„(…) Așa cum am menționat deja, punct de reper al prezentei cercetări va fi Umberto Eco și creația sa proteiformă și vom propune o abordare comparatistă, limitându‑ne însă comparațiile la spațiul limbilor latine, în încercarea de a demonstra șansa cărții și a literaturii și rolul lor în existența noastră.
Începem prin a ne justifica alegerea: De ce Umberto Eco? În primul rând, pentru că este autorul italian cel mai tradus în limba română, dar și pe plan internațional, în general. Umberto Eco este întâi de toate un semiotician și o autoritate în câmpul teoriei, criticii literare și al esteticii, demonstrând în toate scrierile și acțiunile sale o preocupare constantă pentru carte, pentru literatură, preocupare pe care a trăit-o întreaga viață cu multă pasiune și dăruire, o pasiune care a devenit nu doar un scop în viață, ci chiar un mod de a fi.
Toate cele șapte romane ale sale (Numele trandafirului, Pendulul lui Foucault, Insula din ziua de ieri, Baudolino, Misterioasa flacără a reginei Loana, Cimitirul din Praga, Numărul zero) pleacă de la un alt text, mai puțin ultimul, fie că este un manuscris, un citat, un desen sau au de a face cu lumea cărții, a creației scrise; ele se construiesc în jurul unui intertext inventat de autorul însuși sau devin un pretext și sfârșesc prin a se integra în ansamblul universal.”
Delia Morar
Recenzii
Nu există recenzii până acum.