Cercul de stele. Astronomie, destin şi nemurire

Cercul de steleeste o culegere de mini-eseuri despre astronomie, astrologie și astro-teologie.

În vremuri de demult, când zmeii și balaurii mai bântuiau pământul, astronomia și astrologia erau încă surori dulci. Prima se ocupa cu nomenclatura obiectelor cerești, iar cea de-a doua cu semnificația lor lumească. Căci pentru strămoșii noștri, stelele și constelațiile reprezentau mult mai mult decât niște markere temporale pentru activități de subzistență precum semănatul, recolta și vânătoarea; ele erau însăși pecetea continuității, ciclicității și nemuririi creației. Înainte de orice, oamenii de demult scrutau bolta cerească în căutare de sensuri.

La urma urmei, legătura dintre astre și spiritualitate nu ar trebui să ne surprindă. Biblia abundă în simboluri astrologice, deși ar condamna, chipurile, tocmai asemenea practici. Căci e remarcabil cum evoluția lui Isus oglindește în fapt traseul anual al Soarelui pe bolta cerească, cum Soarele se naște și moare anual, pierzându-și treptat puterea „în grâne, în vin și în oameni”. Motivul botezului acvatic a “Luminătorului Lumii” îl regăsim nu doar în Biblie, ci și pe cerul fiecărui început de primăvară, atunci când Soarele străbate constelațiile apoase. Precum în cer, așa și pe pământ… Iar scara din visul biblic al lui Iacov din Facerea, cu un capăt sprijinit de Pământ și cu celălalt atingând cerul, are menirea de a înălța îngerii tocmai până la extremitatea sistemului Solar, spre cel mai îndepărtat învelișal sferelor cerești, stăpânit aievea de ursuzul Saturn. Dincolo de el se întinde numai lăcașul stelelor fixe, de-a pururi neschimbătoare, împărăția lui Dumnezeu…

Toate cele 32 de scrieri reunite în volum sunt prefațate de un citat relevant subiectului discutat. Unele eseuri sunt simple istorioare, anecdote sau curiozități astronomice: ce taină ascund fazele Lunii? există stele verzi? când apune Soarele cel mai devreme? Altele, mai cu tâlc, deschid calea spre teme mai complexe și controversate, precum viața după moarte sau originea păgână a credinței creștine. Dar absolut toate reclamă numai simpla observație vizuală directă sau cel mult întrebuințarea unui binoclu comun, în locul unui telescop scump și sofisticat.

Cartea se vrea a fi ecoul unei fascinații demult apuse pentru cerul înstelat. Rămâne la latitudinea cititorului cum o va folosi și înțelege.