Coduri vestimentare între real şi imaginar

DOC.EU Revista cu profil academic Nr. 2   

 Funcționând ca înveliș protector, ca strategie de afirmare identitară, obiect estetic sau accesoriu sacralizat în ritualul religios, veșmântul constituie o componentă centrală în existența individului și a societăților civilizate/primitive, recente/arhaice. Supusă fluctuațiilor istorice, cu recuzita lor mentalitară, economică, tehnologică, estetică, vestimentația se impune și ca obiect de cercetare, devenind unul dintre centrele de interes în studiile antropologice și culturale actuale. 

      În acest context, al doilea număr al revistei DOC.EU propune o incursiune documentată și pitorească în istoria și arta vestimentației. Multipla funcționalitate a hainelor – practică, estetică, sacerdotală, simbolică – a solicitat atenția cercetătorilor din diverse domenii, de la cel al studiilor literare și al teologiei până la cel al artelor plastice sau dramatice. Se conturează astfel o plajă diversificată de subiecte atașate tematicii vestimentare și de metode abordate, incluzând analiza de text literar, de spectacol coregrafic, expunerea diacronică sau analiza lingvistică. Alături de secțiunea principală, dedicată lucrărilor științifice circumscrise tematicii vestimentare, revista cuprinde o secțiune Varia, alocată articolelor științifice ce nu urmăresc tema propusă, dar oferă perspective originale asupra altor subiecte de interes din cercetarea contemporană.

     Articolele tematice selectate subîntind o arie vastă a cercetărilor actuale, analizând aspecte precum: valențe simbolice ale veșmântului (dimensiuni spirituale ale costumului liturgic), estetici vestimentare (vestimentația în relație cu imaginea de sine și dezideratul estetic personal, vestimentația și educația estetică, estetici contemporane și wearable art), veșmântul în istorie (costumația deținuților și practicile vestimentare din închisorile comuniste, un istoric al pălăriei, costumația fetelor de stradă în Franța secolului al XIX-lea, un istoric detaliat al practicilor vestimentare din România interbelică, surprinzând implicațiile de gen, de clasă socială, de context), forme ale comunicării nonverbale și politici vestimentare (nuditatea în spectacolele de dans contemporan, implicațiile politice ale vestimentației în lumea islamică, dimensiuni subculturale ale vestimentației), reflectarea temei vestimentare în literatură (simbol și costum în Principele de Eugen Barbu, vestimentație și evaziune în romanul Doamna Bovary, uniforma militară din Primul Război Mondial în scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu, ale lui Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Camil Petrescu), dimensiuni lingvistice ale domeniului vestimentar (împrumuturi lexicale recente incluse în aria semantică a vestimentației).

Autorii