„Literatura şi medicina au împărtăşit întotdeauna un spaţiu de interferenţă, care a prilejuit publicului larg o înţelegere mai profundă a mecanismelor şi proceselor ce modelează existenţa umană. Un număr important de scriitori au utilizat ştiinţele medicale ca sursă de inspiraţie pentru creaţiile lor literare, fie ca rezultat al experienţei directe, în cazul medicilor care au devenit scriitori, fie ca urmare a interesului unor literaţi pentru progresele din acest domeniu captivant al cunoaşterii umane.
Lucrarea de faţă îşi propune să întărească, prin intermediul analizei interdisciplinare a unor creaţii literare, ideea că literatura poate constitui o sursă autentică de informare (chiar dacă, prin natura ei, nu poate fi lipsită de subiectivitate), în ceea ce priveşte diferite aspecte medicale specifice perioadei în care au fost scrise respectivele opere literare, cu atât mai mult cu cât beletristica este mai accesibilă publicului larg decât literatura de specialitate. Pentru a ilustra modul în care literatura aduce în prim plan prezentări sau discuţii ale unor subiecte cu caracter medical ce oglindesc preocupări specifice anumitor timpuri, am ales să analizăm scrieri relevante, în acest sens, din opera a doi importanţi scriitori englezi ai literaturii moderne, Arthur Conan Doyle şi Aldous Huxley. Prin contribuţia lor literară, aceşti autori şi-au asigurat un loc însemnat în istoria literaturii, dar şi un anumit rol (secundar, dar care justifică atenţia noastră) în cadrul istoriei medicinei, cu deosebire în privinţa istoriei consumului de droguri în societate.”
Autoarea
Recenzii
Nu există recenzii până acum.