Cu „zilierii condeiului”, de la Blaj la Alba Iulia

     Cartea noastră încearcă să aşeze în lumina meritată contribuţia presei de valoare la înfăptuirea Marii Uniri.

     „Zilierii condeiului”, „Cărăuşii cuvintelor” – cum le‑a spus istoricul Ioan Lupaş – sunt gazetarii, „heralzii binevestitori” ai lui Nicolae Iorga, el însuşi unul dintre ei.

     Am avut în vedere perioada fastă a luptei menite să aducă acasă, între hotarele fireşti, pe românii aflaţi în provinciile subjugate. În ceasul hotărâtor, s‑au aflat luminaţi conducători care şi‑au asumat această misiune istorică. Ziarele au fost puntea de legătură între ei şi cei mulţi, care i‑au urmat cu încredere.

     La început s‑a dus lupta pentru unitate în şi prin cultură, cea care „schimbă sufletele”; apoi a început marea şi riscanta bătălie pentru unitate politică şi ea a triumfat în 1918.

     Cântărindu‑ne limitele, am ales doar nouă mari publicişti, dintre atâţia alţii meritorii: George Bariţiu, T. V. Păcăţian, Alex. Roman, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Constantin Stere, Valeriu Branişte, Nicolae Iorga şi Octavian Goga.

     Plecând de la Caragiale, Ioana Pârvulescu a scris Lumea ca ziar; noi am avut în vedere ziarul ca lume – socotind că, răsfoind presa timpului, vom avea o imagine cuprinzătoare a lumii româneşti care se pregătea pentru Înviere. S‑a născut astfel o antologie – o mică „bibliotecă” alcătuită din texte valoroase, extrase unele din ziarele timpului, altele din volumele în care ziariştii înşişi şi‑au adunat articolele mai importante sau din cele alcătuite de cercetători dăruiţi muncii ingrate.

     Şi, pentru că trăim într‑o vreme când, în şcoli, istoria a ajuns o umilă cenuşăreasă şi întrucât s‑au înmulţit cei care se cred îndreptăţiţi să ne golească istoria de conţinut „demitizând‑o” cu sârg, am făcut loc şi istoriei, cea care ne‑a amintit mereu „că un popor care îşi uită trecutul, nu are viitor!”