Doc.Eu. Revistă cu profil academic. Nr. 5, an 2020

Antroposfera e marcată atât de conștiința unității/omogenității ontice a umanității, cât și de impulsul către clasificarea, ierarhizarea, segregarea ființelor umane. În acest interval dintre conștiința atributelor universale ale omului și nevoia de diversitate, iau naștere conceptele de „etnie” și „rasă”.

Etnicitatea desemnează apartenența la un grup social, determinat prin trăsături comune de origine, tradiții, obiceiuri, limbă vorbită, destin istoric. Caracterul etnic, marcă identitară a individului/a comunității, poate fi proiectat și hiperbolizat din exterior de către persoanele nonapartenente la comunitatea etnică respectivă; de asemenea, el poate fi creat, asumat și exacerbat/accentuat din interior, de către membrii grupului etnic. De fiecare dată, este vorba despre o intenție de a sublinia diferența și de a construi o identitate de grup prin asumarea/atribuirea unor trăsături specifice. Pe de o parte, etnia pare determinată obiectiv, printr-o serie de atribute distincte, de ordin somatic, lingvistic, cultural; pe de ală parte, ea reprezintă un construct ideologic și afectiv, modelat deopotrivă de subiectivitatea indivizilor din afara comunității etnice și de subiectivitatea membrilor grupului etnic.

Noțiunea de „etnie” subîntinde o întreagă arie conceptuală dihotomică, angajând discuții despre relația dintre particular și universal, natură și construct, diferență și asemănare, centru și margine, alter și sine. Specificul etnic se construiește din interiorul comunității, prin asumarea unor markeri identitari, expuși printr-o formă a spectacularului etnic, în care intră costumația specifică, folclorul, diversele obiceiuri pitorești, credințe, practici culinare. În același timp, etnicul  este definit din exterior, de percepțiile comunității dominante sau gazdă, cea care înregistrează, uneori deformează, specificul etnic, sintetizând în stereotipurile identitare notele individuale, „exotice”, ale comunității vizate, plasând-o astfel la granița dintre bizar și pitoresc. Diferențele identitare de factură etnică pot declanșa bătălii interculturale, dar pot determina și încheierea unor pacte interculturale, conducând astfel fie la confruntări sângeroase, precum războiul din Kosovo, fie la forme ale conviețuirii pașnice, așa cum demonstrează că e posibil „mozaicul etnic” din Dobrogea.

dr. Ana-Maria CORNILĂ NOROCEA