Femei… Femei… Femei…

Cred că la ora actuală, Constantin Cubleşan este unul dintre scriitorii noștri cei mai prolifici. Pe cât de activ este în viața literară, pe atât de energic mi se pare a fi în viața Cetății. Este prezent la conferințe și simpozioane, la reuniuni și festivaluri, la prezentări de cărți, în jurii și comisii de evaluare. Mă întreb de multe ori când mai are timp și pentru scris fiindcă, vorba cronicarului, „pentru scris gândul slobod și fără valuri trebuiește!”. Probabil că ferestrele apartamentului în care locuiește sunt mereu luminate (îmi amintesc ce frumos scria Geo Bogza într-o tabletă despre „ferestrele luminate” ale lui Marin Preda), o expresie a muncii neîntrerupte, a neodihnei și a trudei în fața foii de scris.

Ilie Rad

În această carte de povestiri, scriitorul clujean Constantin Cubleșan surprinde, în primul rând, prin reluarea, în diferite ipostaze, a feminității abuzate și abrutizate. De altfel, povestirile din acest volum sunt adevărate studii de caz, o predilecție mai veche a lui Constantin Cubleșan, în câteva situații autorul substituindu-se femeii, pentru a o putea analiza din interior, stârnind cititorului curiozitatea dacă nu chiar interesul pentru destinul femeii aflate într-o stranie metamorfoză, când nu de puține ori iubirea, tandrețea devin capcane ale lipsirii de libertate și-ale unor dramatice finaluri existențiale.

Cornel Nistea