Feminitatea limbii române. Genosanalize

Cartea continuă şi adânceşte sugestii din Limba stăpâna noastră. Încercare asupra feminităţii limbii române (1999). Autoarea crede, împreună cu Gaston Bachelard, că „analiza unei pagini literare prin genul cuvintelor poate ordona bucuriile simple ale vorbirii”. Feminitatea limbii române – omul românesc se defineşte mai ales prin feminine -, nuanţată de prezenţa masivă a ambigenului androgin (limba română nu are neutru, privirea ei e mereu sexuată!) decide asupra perspectivei lirice, organizând adesea spaţiul scriptural. Comentarii la câteva zeci de volume de poezie aduc dovezi convingătoare.