Fumul despletit al anilor arși

În Fumul despletit al anilor arși, Viorel Birtu-Pîrăianu își asumă condiția poetului rătăcitor, prins

între efemer și veșnicie, între eros și melancolie, între tăcerea cosmică și fragilitatea umană.

Poeziile sale se desfășoară ca un jurnal al arderii interioare, unde fum, lacrimă, val, trepte,

lespede sau înger devin repere ale unei geografii lirice tensionate.

Figura poetului se conturează ca martor și cioplitor de timp, pescar de iluzii și constructor de

trepte spre nicăieri. Între anotimpuri și spații universale, între pași pierduți și aripi sfâșiate, vocea

sa rămâne fidelă durerii și întrebării, transformând neliniștea în vers. Imagistica recurentă –

cerul, trupul, sărutul, umbra, durerea – configurează o poezie a intensității, unde erosul visceral

se împletește cu moartea, iar lumina se frânge în tăceri.

Volumul se citește ca o confesiune a fragilității și ca o meditație asupra trecerii. În fiecare poem,

cititorul întâlnește un spațiu liminal unde iubirea, singurătatea și dorul se mistuie în timp, lăsând

în urmă doar fumul despletit al anilor arși – mărturie a frumuseții crude și a neliniștii fertile a

existenței.

Viorel Birtu-Pîrăianu ne-a încredințat acest al doilea volum de poezii pentru a apărea sub

auspiciile Cercului literar de la Cluj, fiind în același timp cartea cu numărul 2 din colecția cu

același nume a editurii Casa Cărții de Știință.

Emilia Poenaru Moldovan