Hunedoara, acum o sută de ani

„Cartea de față trebuie citită și înțeleasă ca o modestă formă de exprimare a sentimentului de datorie față de Hunedoara, oameni și locuri!

Hunedorean prin devenirea și trăirea de peste o jumătate de secol, am fost contemporan cu mărirea și decăderea ei și, mai important, cu oamenii care m-au apreciat, considerîndu-mă unul de-al lor. În această calitate și din dorința împlinirii datoriei, m-am oprit asupra unui deceniu, 1920 – 1929, din lunga și încărcata istorie hunedoreană, oferind cititorilor cîteva imagini reprezentative pentru ceea ce a însemnat viața acestei așezări de pe malul Cernei și din apropierea Castelului Corvinilor.

Un secol este o perioadă suficientă de timp pentru concluzii și reflecții privind evoluția unei așezări urbane. 1920 – 1929 este deceniul acomodării la noua situație creată după Marea Unire, al adaptării modelului regal de administrație, al unificărilor legislative și instituționale etc.. Nu este deceniul construcțiilor grandioase, gen Primărie ori Catedrală, care vor defini Centrul urbei, începînd cu deceniul următor. Documentele timpului vorbesc despre numeroasele greutăți de gospodărire a orașului, de modul de organizare, funcționare și afirmare a lui, valorificînd – cultural și industrial – cele două repere, Castelul Corvinilor și Uzinele de Fier, baza viitorului mare Combinat Siderurgic. Prin această carte, am dorit să aduc în contemporaneitate cîteva pagini de viață adevărată, așa cum o relevă documentele timpului. Pentru aceasta, am folosit un bogat material documentar de la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, Hunedoara (SJANHD) de la Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu”, Deva și de la Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca, la care se adaugă alte surse documentare (cărți, reviste, ziare, memorialistică etc.).” Mihai Petre