Ideo-Bazar

Ce este Cartea? Din dicționar: „Scriere tipărită pe mai multe foi și legate împreună”. O definiție seacă, tehnică și… fără duh.

Dacă nu mi s-ar fi întâmplat cele ce voi povesti acum, nu aș fi scris despre „carte” și cărți. Cine nu știe ce este o carte? Poate omul trăitor prin cine știe ce colț uitat din natura terestră, prin vreun pustiu sau vreo pădure virgină sau pe vreo insulă rătăcită în ocean.

Eram în una din camerele locuinței noastre, în care noi doi, soția mea și cu mine, citim, scriem, cu creionul sau pe tastatură, discutăm subiecte, mai ales de fizică, pentru că amândoi am fost profesori universitari de fizică, acum pensionari.

Această încăpere este și bibliotecă, trei din cei patru pereți fiind ascunși după rafturi cu cărți. În catalogul cărților sunt înscrise 3300 titluri, dar mai avem încă vreo sută și ceva, încă necatalogate.

Ce mi s-a întâmplat? Era aproape de miezul nopții. După o zi de lucru stăteam întins pe o canapea, moțăind. La un moment dat mi s-a părut că aud un zumzet de voci care izvora din rafturile cu cărți… ca și cum mulțimea autorilor s-ar fi trezit și au început să șușotească citind din cărților scrise de ei!

Nu a fost un sentiment de groază, ceea ce am simțit, dar unul de uimire, da! Așa am adormit apoi, în patul meu, cu gândul să scriu „ceva” despre cărți, pentru că definiția din dicționar, considerând cartea doar ca un banal obiect, este o mare nedreptate făcută tuturor cărților din lume.

Din cele ce am scris în ultimele „foi scrise”, cartea este un fel de tabernacol care păstrează gândurile autorilor, ca picături, bobițe ale spiritului lor. Ele, cărțile, spiritul și gândurile ce sunt păstrate în ele, prind viață în clipa în care un cititor le citește. În acele clipe, doar, spiritul autorului dialoghează cu cel al cititorului, gândurile lor se învălmășesc, dar numai cele ale cititorului se pot transforma, pot evolua. Ale autorilor rămân neschimbate.

Nu-mi pot imagina ce ar fi dacă, într-o singură clipă, toate cărțile din lume ar dispărea! Nu-mi pot imagina nici cum s-ar putea întâmpla așa ceva! Dar, dacă s-ar întâmpla, întreaga memorie a omenirii, păstrată în cărți, ar dispărea și ea. Am putea recupera doar acea fărâmă de memorie a oamenilor ultimelor două, trei generații. Am mai putea salva și din „ceea ce se vede”, ca realizări materiale, construcții, mașini, aparate, dar nu am mai ști cine și cum au fost făcute! Totul ar trebui luat de la capăt!

Să fim fericiți totuși, pentru că o parte din memoria omenirii este acum păstrată pe altfel de „cărți”: benzi magnetice, cd-uri, stick-uri și câte și mai câte altele. Poate că ar trebui, ca o măsură de precauție, ca toate cărțile din biblioteci să fie copiate pe altfel de „cărți”… electronice!