Lecturi în poliedru. Volum aniversar 70

Cornel MUNTEANU, critic și istoric literar, s-a născut la 9 aprilie 1956, Cetatea de Baltă, Alba. Studiile gimnaziale la Școala nr. 1 Blaj, apoi Liceul Pedagogic „Horia, Cloșca și Crișan” din Abrud. Este licențiat în Filologie (1982) și doctor în litere (1997). A  funcționat ca profesor univ. dr. la Universitatea Tehnică Cluj/Facultatea de Litere, Baia Mare, fiind titularul cursului „Marii Clasici”; a fost și lector de limba română la Universitatea „Eötvös Loránd”, Budapesta (1995-1999, 2001-2007) și la Universitatea Jagiellonă, Cracovia (2010-2012). În 1991 primește Premiul Internațional „Panait Istrati” în cadrul concursului de eseuri organizat de Asociația „Prietenii lui P. Istrati” din Franța. Debutează cu poezie în Limba și literatura română pentru elevi (1975), apoi scrie critică literară, recenzii, cronici, studii literare, în peste 370 de materiale în diverse publicații literare din țară și străinătate. A colaborat la emisiuni radiofonice, Odă limbii române, Viața cărților, Cronica literară Radio. A publicat volume de studii și critică literară, dar și de istorie culturală a comunității românești din Ungaria: Marin Preda. Fascinația iubirii (1996), Romulus Guga. Polifonia unei voci (1998), Pamfletul ca discurs literar (1999), Laurențiu Fulga (2001), Lecturi neconvenționale (2003), Românii din Ungaria, I. Presa (Gyula, 2006), II. Literatura (2009), Eminescu. Polimorfismul operei (2012), Note de curs Eminescu (2013), Corespondență adnotată (2026). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

„Dau câștig de cauză liber-cugetătorului și liber-făptuitorului. Primului, fiindcă are îndrăzneala zborului de șoim, cu rotiri în culori de curcubeu și iuțeala fixării pe idee, fără complexul sonor al limbii, celui de-al doilea, fiindcă se descoperă pe sine prin cărți în oglinzi concave, abstras intereselor mărunte și teoriilor altruiste de fațadă. Liber-cugetătorul trăiește bucuria descoperirii singur a unei idei, care apoi se întâlnește fericit cu ideea unui mare erudit de aiurea. În idee și-n cărți, cu siguranță, oamenii se întâlnesc pe meridianele gândului, în expresia universalității și a acelei fraternizări arborate de minunea secolului francez. Dacă omul modern își depășește complexul limitei și îmbrățișează vocația eternului în gestul său de cunoaștere, nu ne mirăm de ce marile războaie ale lumii n-au fost pierdute de un Giovanni, Michelangelo, Donatello, Rafael, ci de un Hitler, Mussolini, care au pângărit nemurirea.”

Autorul