Mircea Ioan Casimcea în atenţia criticii literare

Mircea Ioan Casimcea în atenţia criticii literare

Deşi a fost remarcat şi publicat încă din 1969 de Fănuş Neagu în revista Luceafărul, adevărata afirmare literară a lui Mircea Ioan Casimcea se produce după 1990, când începe să practice o publicistică alertă şi convingătoare în presa literară naţională şi să tipărească volum după volum. Hărnicia prozatorului merge mână în mână cu puterea inepuizabilă de a imagina subiecte incredibile, înscrise sub spectrul ineditului senzaţional, pitoresc, enigmatic. Prozele lui scurte, destul de ermetice, de factură kafkiană aproape, din volumul Întâmplări la Calosta (1999), vorbesc despre un teritoriu imaginar luat în stăpânire cu mult aplomb şi nobilă cucernicie a rostirii, a povestirii şi a invenţiei epice împinse până dincolo de limitele realului. Saltul său în fantastic era previzibil, iminent, după un stagiu solid în zona realismului neostentativ.

Adrian Ţion