Recuminţirea pământului

„Eram în zbor spre un orizont nou, în căutarea unui locșor unde să gândesc, să simt și să acționez așa cum îmi venea mie la socoteală, într-o nouă încercare de așezare pașnică în mine însămi, în tiparele minții și firii mele. Simțeam lucruri diferite, un amestec de optimism, curiozitate, teamă de necunoscut. Totuși, ce greu e să iei totul de la început într-un loc nefamiliar, dar am plecat, alungată de ororile văzute și trăite. Chinuită de emoții felurite, m-am îmbarcat în avion într-un sfârșit târziu de noiembrie, învăluit într-o ceață groasă, un giulgiu imaterial. Zborul a fost neașteptat de calm, fără turbulențe, deși ceața groasă împacheta cerul într-o cortină opacă, ca și cum am fi fost pierduți în spațiul cosmic, îndreptându-ne spre o direcție întâmplătoare.”

Adriana Dana Listeş-Pop