REVISTA CERCURILOR DE LECTURA

ARGUMENTÎncep prin a recunoaşte dificultatea mărturisirii clare şi mobilizatoare, totodată, a intenţiilor. Profesoara care a predat o viaţă întreagă literatură nu se poate elibera uşor de amintirea nenumăratelor articole program, de intenţia constructivă a celebrei „Introducţiuni” din care elevii silitori se mai străduiesc să reţină „Istoria noastră are destule fapte eroice…” ori de agresivul îndemn „Cititor, deparazitează-ţi creierul…” Ca profesoară de „literatură, limbă şi comunicare”, nu se poate să nu te întrebi, măcar la repezeală: Cui mă adresez? Cum îmi fac mesajul percutant? Care vor fi argumentele cele mai bune? Din postura coordonatoarei unui proiect conceput şi pus în practică de mai mulţi autori, descoperi alte dificultăţi, legate de data aceasta de responsabilitate: Cât mă pot reprezenta pe mine? Cât îi reprezint pe alţii? Trăind într-o lume în care bombardamentul mediatic este atât de intens şi de sofisticat, eşti nevoit să-ţi pui întrebarea: Cum ar trebui să scriu, care ar trebui să fie tonul pentru a ajunge la cititor? Desigur, tinerii cu experienţa campaniilor publicitare m-ar sfătui/consilia să scriu „Cât mai agresiv, cât mai strident, aşa ai şanse să atragi atenţia şi nu mai contează că promisiunile nu vor fi onorate niciodată”. Aleg să nu ies din mine, oricât de mare ar fi miza, şi să-mi prezint onest şi pe un ton echilibrat intenţiile, sperând că (vorba lui Budai-Deleanu) „cei înţelepţi vor înţelege”. Mai întâi, de unde numele ei: Revista cercurilor de lectură? Când posibilitatea editării unei reviste a apărut mai clar, am cerut grupului, în mod democratic, propuneri de titluri. Condiţii: să fie un singur cuvânt (din moment ce era nevoie şi de un subtitlu explicativ), să fie cu impact, să fie uşor de reţinut. Au fost propuse şi apoi lăsate deoparte, din diferite motive: Lecturissima, Lecturikon, Lecturariu. Laborator de lectură, Lecturo(fil)a. Am încercat şi adaptări de titluri din engleză: Citind, Profesorul/Consilierul de lectură. Au sunat fie preţios, fie à la Aron Pumnul, fie neacoperitor. Mai aproape de intenţiile noastre ar fi fost Eu, cititorul, titlul unui eseu al Ioanei Em. Petrescu, publicat în „Steaua”. Dar era deja numele unui Festival al lecturii de la Arad. Până la urmă, am optat, deocamdată, pentru Revista cercurilor de lectură. Este cel mai direct cu putinţă, căci spune exact ce este – o revistă a cercurilor de lectură.De ce a apărut nevoia publicării unei Reviste a cercurilor? În timp, proiectul şi-a creat propria lui istorie. În momentul de faţă, el funcţionează în Bucureşti şi în 19 judeţe. Au fost făcute publice rezultatele (în studii, tot mai numeroase, ori în simulări de activităţi la cercuri cu ocazia diferitelor întâlniri). În 2005 şi în 2007, au fost publicate două cărţi de didactica lecturii. Au fost concepute cursuri de formare pentru cei care doresc să lucreze în proiect. Revista „Perspective” din 2004 are o rubrică anume pentru activităţi ale cercurilor, dar nu mai are spaţiu suficient pentru cantitatea mare de informaţii primite. Promovată prin mijloace specifice (ateliere) la conferinţele anuale ale asociaţiei, revista este/poate deveni o oglindă a proiectului, un jurnal al existenţei şi dezvoltării lui, adesea neprevăzute, cu victoriile şi eşecurile lui.Care este publicul ţintă? Cui ne adresăm? Ne-am lăsat furaţi o clipă de modelul „Dilematecii” şi am răspuns: va fi o revistă pentru tinerii cititori. În cele din urmă, însă, va fi o revistă în care ne adresăm consilierilor de lectură. Termenul a intrat deja în vorbirea curentă cu sensul de „specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu”, dar noi îl vom folosi cu înţelesul vechi de povăţuitor, sfătuitor, sfetnic. În spiritul proiectului, acceptăm că, până la urmă, lucrurile sunt relative, încercăm „să povăţuim”, folosindu-ne propria experienţă de lectori, şi să-i deschidem pe elevi spre lectură, dar ştim la fel de bine că s-ar putea ca sfaturile noastre să nu rodească. De aceea, ne adresăm tuturor celor care cred în rolul lecturii în formarea tinerilor ori au de-a face cu cartea prin chiar meseria lor: învăţători şi profesori de toate specialităţile, bibliotecari şi documentarişti, librari şi editori, autori şi specialişti, părinţi, bunici şi, nu în ultimul rând, elevi. S-a verificat deja în cercuri ideea că recomandările de lectură şi discuţiile despre cărţi sunt mai eficiente dacă vin de la colegii mai mari cu experienţă de lectură. Ce va cuprinde revista? Articole teoretice, articole de cercetare didactică, descrieri de activităţi de cultivare a lecturii, în cercuri ori în clasă, recenzii, prezentări de cărţi, interviuri, anchete. Cum am dori să fie? Mai aproape de modelul anglo-saxon. Frumoasă, autentică, dinamică, scrisă bine, cu articole scurte şi clare. Monica Onojescu