Sfârşitul violenţei sau timpul unui violent sfârşit

Profeţiile referitoare la sfârşitul lumii nu sunt deloc o noutate. Deşi oracolele şi profeţii din antichitate au vorbit despre acest misterios an 2012, omenirea nu a crezut si nici nu dă semne că va înţelege. Astăzi, aceste profeţii au reapărut, intensificând mesajul codat al unui iminent sfârşit. Toate aceste semne şi previziuni, ajunse la noi de-a lungul istoriei de la civilizaţii acum dispărute, sugerează că anul 2012 va fi unul dintre cei mai catastrofali ani şi probabil ultimul din istorie. Să fie oare doar o coincidenţă intimidabilă, sau oamenii din vechime au încercat să indice înţelegerea unui anumit fapt, deosebit de important pentru generaţiile viitoare, care vor trebui să acţioneze în cunoştinţă de cauză. Este, oare, vorba despre un sfârşit simbolic sau unul literal? Dincolo de retorica acestei mari interogaţii rămâne timpul… care, probabil, ne va răspunde la toate aceste întrebări.

Dintre toate teoriile conspiraţiei referitoare la anul 2012, există cel puţin două care sunt foarte greu de repudiat. Cea mai alarmantă, în opinia mea, semnalată şi de către NASA, este problema actualului ciclu solar. Soarele intră într-o perioadă de activitate neobişnuit de intensă, mult mai intensă decât cea a ciclurilor solare precedente, cercetătorii fiind neliniştiţi de modul în care magnetosfera ne va proteja de nocivitatea viitoarelor radiaţii solare. Cea de a doua problemă este criza economică mondială. Combinaţia dintre cele două pericole deja existente, precum şi măsurile de austeritate luate de guvernele ţărilor cu o economie în declin – cum este cazul nefericit al Greciei – demonstrează faptul că sistemul capitalist din toată lumea a fost compromis de o fraudă galopantă şi de gradul de îndatorare indus fiecărei naţiuni, de către actele criminale ale celor mai mari bănci din lume. Într-un astfel de context, cred că nu mai este cazul să ne întrebăm de ce anul2012 a devenit sinonimul ipotezelor unui iminent eveniment apocaliptic. Ce nuanţă va avea acel sfârşit: economică, socio-politică, spirituală? Nimeni nu poate şti cu siguranţă.

Fenomenologia anului 2012, vehiculată în ultimii ani, la proporţii alarmante în ţările vestice, prin intermediul internetului şi al cărţilor publicate pe această temă – mai ales în Statele Unite ale Americii, dar mai puţin în România – deschide un orizont neobişnuit de cercetare, analiză şi interpretare pentru politologi, sociologi, teologi, istorici şi antropologi, cât şi pentru o bună parte a oamenilor de ştiinţă. Creştini, musulmani, evrei, hinduişti, budişti sau indiferent de orientarea religioasă, toţi sunt preocupaţi, într-un fel sau într-altul, de evenimentele care se succed la scară mondială şi care influenţează, în mod definitiv, societatea mileniului trei. Este oare vremea marilor semne de întrebare, legate de viitorul omenirii?

Ne îndreptăm, fără îndoială, spre o perioadă critică din viaţa şi istoria umanităţii când, potrivit opiniilor unor analişti, planeta noastră va fi supusă unor mari încercări, unui imens foc purgatorial menit să cureţe răul, violenţa, ura şi dezbinarea dintre oameni. Va fi oare un foc spiritual, care va reactiva conştiinţa pervertită a umanităţii, sau va fi un foc trimis din cer, de forţe necunoscute, care vor distruge ceea ce am creat de-a lungul existenţei noastre inteligente pe Pământ? Va fi oare doar o epurare a răului, sau este vorba despre o totală distrugere a habitatului uman şi natural al Pământului?

Cu ce preţ se vor face toate acestea? (Nicholas Buda)