Tendinţe şi structuri în muzica actuală

„Cartea este convingătoare şi un pic neobisnuită. Cei care o vor citi vor rămâne deseori pe gânduri, alteori vor fi contrariaţi de limbaj şi idei. Discursul prezintă mereu, în surdină, o undă mistica şi o latenţă lirică. Ritmul frazelor se curmă uneori brusc, alteori irumpe în arabescuri baroce, de parcă am asista la un ritual straniu. Dar acest lucru face parte din „meniu”: compozitorul adevărat este un personaj autentic. Latura sa teoretică se dezvăluie în felurite moduri: unul e doct, altul pedant, unul liric, altul vehement, unul vag, altul precis. Ioan Pop scrie mereu într-o companie selectă: pe un umăr îi stă profetul Iezechiel, pe celălalt Hölderlin şi G. Benn. Tonul său adoptă modulaţii diferite, dar dominanţa verbului său – fără îndoială – este una profetică şi poetică.” (Dan Dediu)