Valeriu Gafencu. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor

Subiectul a fost abordat în cele mai diverse moduri: publicarea de documente din arhivele CNSAS, statistici, culegeri de texte memorialistice, întocmirea de biografii istorice ale deţinuţilor politici. Un aspect cu totul aparte şi foarte important în analizarea acestei teme îl constituie însă fenomenul spiritual petrecut în închisorile şi lagărele de muncă comuniste, unde, dincolo de conjunctura istorică a momentului, dincolo de înfruntarea unor ideologii politice, s‑a dat războiul nevăzut între Lumină şi întuneric, între Dumnezeu şi diavol, după cuvântul Apostolului Pavel, care zice: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12). Diavolul, eternul plagiator al lui Dumnezeu, a impus cu forţa, în închisorile comuniste, modelul „omului nou”. Evident, nu „omul nou” al Evangheliei, împodobit cu toate darurile Duhului Sfânt, ci „omul nou” de fabricaţie sovietică, robotizat, fără conştiinţă şi fără Dumnezeu. Minunea pe care a lucrat‑o Hristos în temniţele româneşti a fost tocmai aceea că a înarmat cu har şi putere o generaţie de oameni care, în ciuda torturilor fizice şi morale la care au fost supuşi, şi‑au mărturisit credinţa până la capăt. Aceşti oameni, în majoritate tineri, au descoperit „libertatea de dincolo de gratii”, practica ortodoxă a eliberării de patimi şi a unirii cu Hristos prin rugăciune.