Un sentiment își face drum spre suprafață: cel care a imaginat această intrigă se întrupează tot mai mult, nu mai este ceva difuz, eteric. Această persoană pare că știe mai mult despre mine decât știu eu însumi. Se află în mijlocul problemelor mele şi dirijează, cu mână sigură şi cu o remarcabilă finețe, o piesă complicată către un final imprevizibil.
Îmi este foarte clar acum că viața mea se împarte între înainte şi după concertul Alvei din Riddarholmskyrka.
(…)
Nu vreau să deschid ușa către dragostea din lumea întunericului, o lume în dezintegrare plină de încălcări a ce trebuie respectat, unde zâmbetul există în miezul durerii și unde noaptea este vindecătoarea sau doar un loc și un timp în care să te afli. Este aceiași suferință pe care o închidem și noi în noi, ținând ochii închiși, mințindu-ne…
(…)
Ce a vrut de fapt Celestin cu acel semn al racului? Nu mă identific şi, dacă mă gândesc bine, nici el. Atunci de ce? L-a urmărit în viață, mereu, furia continuă a tatălui său? Gelozia care nu s-a diluat niciodată şi care a transformat viața mamei sale, a bunicii, într-un iad? El a iubit-o mult, fără îndoială. Va trebui să sting lumina în încăperea aceasta care există în mine. S-au adunat în ea multe griji şi îndoieli. Care va fi următoarea în care voi apăsa pe întrerupător? Alva?
Recenzii
Nu există recenzii până acum.