Afecte traumatice în literatura migrației românești postcomuniste

     Larisa Stoian (n. Prodan) a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, specializarea Limba și literatura română – Limba și literatura engleză. A urmat, ulterior, cursurile programului masteral Istoria imaginilor – Istoria ideilor, apoi și-a continuat studiile doctorale sub îndrumarea prof. univ. dr. Mihaela Ursa-Pop. În prezent, este asistent universitar la catedra de Limbi Moderne a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca. A publicat studii în diverse volume colective și în publicații științifice cu indexare internațională, printre domeniile sale de interes numărându-se critica și teoria literară, precum și didactica limbii române pentru obiective specifice (limba română ca limbă străină).

*

Larisa Stoian analizează câteva importante texte ale migrației românești căutând discontinuitățile de identitate, dar și modurile în care ele autonomizează trauma ca materie în care o „devenire” nonumană a fost congelată și din care poate fi făcută inteligibilă prin scris. Foarte subtile sunt observațiile din final, unde cercetătoarea constată că, pe de o parte, textele alese vorbesc fără excepție despre un eșec al migrației, rezultat al confruntărilor și tensiunilor de natură socială, economică, materială, ideologică și psihologic-afectivă. Dar, pe de altă parte, continuă autoarea, din narațiunile acestui eșec crește o literatură care, autohtonă fără să mai fie strict națională, locuiește inconfortabil, dar cert, într-un spațiu transnațional care îi conferă caracter global.

Mihaela Ursa

Lucrarea vine să studieze aplicat un segment al literaturii române contemporane aflat în creștere și care se bucură de tot mai mult interes în cercetările ultimilor ani, dar care nu a fost sistematic explorat până acum; de asemenea, perspectiva critică și metodologică propusă de autoare este nu doar inovatoare, dar și foarte promițătoare.

Doris Mironescu

Rezultat al unei cercetări interdisciplinare, lucrarea analizează literatura migrației românești postcomuniste dintr-un unghi care permite o explorare ce îmbină observații din psihologia afectelor, cu acuratețea unor rezultate provenite din sociologia migrației, precum și cu instrumentele de cercetare ale criticii literare. În studiul cercetării literare de astăzi, după cum observă și autoarea, argumentându-și validitatea temei și metoda de analiză, situarea cercetătorului exclusiv în sfera literară propriu-zisă presupune limitări evidente, astfel încât studiul literaturii ar trebui, pentru rezultate concludente, să exploreze și resorturile adânci, fie că sunt sociale sau psihologice, care se pun în mișcare în acele creații literare ce țin de genul biograficului sau al relatării experienței personale. Or, în cazul de față, aceste resorturi trimit, inevitabil, la un fenomen social real în România postcomunistă, respectiv migrația.

Florina Ilis