Argumentul cărții și detaliul biografic

„Ce mă atrage să scriu despre unii creatori/unele personalități creatoare, ce m-a atras ca să pot scrie despre personalitățile din această carte? Omenescul din ei, din ele în specificitatea lui (adică, variind de la caz, la caz), întemeiat pe producția lor culturală (fără de care nici nu aș fi luat cunoștință de existența lor – în cele mai multe exemple), omenescul acesta care înalță sau prăbușește. Indiferent care ar fi, el denotă că suntem semenii aceleiași comunități planetare – omenirea, umanitatea – care se dezvăluie într-o mare varietate de detalii de viață prin raportare la orice (propria fire individuală și natura propriu-zisă; alteritatea socială și orice creează ea cultural; cer-sori-și-planete; aspecte ale tehnologiei: în orice timp și în orice spațiu). […] A te situa în răspăr față de o autoritate consacrată, al cărei nume se află pe buzele tuturor, este un gest de iconoclasm, demolator de idol. Oamenii au nevoie de mituri, care le dau liantul conviețuirii; n-ar putea trăi la înălțimile rarefiate ale Adevărului și, de aceea, treptat-treptat născocesc sau afabulează…~

LENUȚA S. POPA (n. VRÎNCEANU, 22 aprilie 1959, Râmniceni, Vrancea): absolventă a Școlii Generale din satul natal (1974 – cu diplomă de merit); șefă de promoție (1978) a Liceului „Alexandru Ioan Cuza”, din Focșani; licențiată în Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca (1982) și doctor în Filosofie la aceeași prestigioasă instituție de învățământ superior (2006); master postdoctoral în „Management educațional și comunicare instituțională” (S.N.S.P.A., București, 2007/2009).

Între 1982-2020, a fost profesor de discipline socio-umaniste (filosofie, sociologie, logică, etică, psihologie, economie, educație antreprenorială), contribuind la formarea liceenilor, studenților.

Împreună cu familia sa, a fondat Editura Civiscord (orașul Năvodari), devenind redactor-șef al publicațiilor Civiscord – cărora le asociază și bursa cultural-umanitară cu aceeași denumire.

Activitatea publicistică: debut la 15 ani, cu poezia Eram copil, în antologia Flori Vrîncene, apărută sub egida Consiliului Județean Vrancea (1974, Focșani); articolul Emil Cioran al nostru, apărut în publicația Dynamis (Casa Corpului Didactic, Constanța, 1994); articole în toate numerele publicațiilor Civiscord, elaborate ca fondator, redactor-șef, intelectual, om de cultură; cartea de autor Disperarea lui Cioran (Editura Muntenia, Constanța, 2007); prefațator de cărți și recenzent; articole publicate în toate numerele revistei Academia Liceală; articole și poezii publicate în reviste și în volume colective, la edituri din România și din S.U.A.; cartea de autor Ostoire / Poeme în abstract-concret (Casa Cărții de Știință, 2026).

Din 2025, autoarea a inițiat o bursă în cinstea memoriei tatălui său – luptător în Al Doilea Război Mondial și prizonier la ruși – pe care o acordă elevilor eminenți din școala satului său natal.