Atotpustiul. Poeme neînserate

Atotpustiul lui Dumitru Cerna este un preaplin al vieții, în care poetul pare că nu scormonește în stilistica lirismului pentru crearea frumosului, ci trasează sapiențial existența, subliniind ciclicitatea omenirii, repetiția neîncetată a vieții și a morții. O rotire metafizică, așadar, într-un spațiu al existenței personale, în care Mihnea, cu „mâna lui încă de lapte”, strânge mâna bunicului ce „sângerează întocmai/ ca timpul care vine”. Scopul nu este diluarea frământărilor lumești, ci transpunerea lor pentru o ritoasă conștientizare a acestora. Astfel că acest volum, prin întinderea și altitudinea sa lirică, filigranează marile teme poetice: dihotomia finit-infinit, tema morții, dar și a vieții, a concepției despre poezie și rostul poetului în lume, natura și locurile natale, figura mamei, iubirea – toate acestea pentru o înțelegere adâncă a ordinii lumii, proces care se desfășoară total transparent, poetul marcând și o nostalgie a observației.

Ada Blendea