Cultură, confesiune, etnie şi rasă în Transilvania, Câmpia Tisei şi Panonia

Lucrarea este o sinteză, a numeroase cercetări ungare, germane şi române, privind spaţiul central european. Se au în vedere atât fenomene istorice, cât şi culturale. Sinteza e posibilă tocmai pentru că, o dată, este acoperită o perioadă mare, din antichitate până în contemporaneitate, şi altă dată, pentru că se abordează deopotrivă procesele istorice şi cele culturale. Avem, astfel, o sensibilitate crescută a observaţiei generale. Sunt reamintite documentele vremii, lucrările celebre ale lui George Bariţiu şi Teodor V. Păcăţianu sau Replica Junimii Academice Române din Transilvania şi Ungaria. Referitor la perioada contemporană şi recentă, se amintesc asasinatele, dar şi celelalte metode de epurare rasială din perioada horthystă; se oferă pagini din jurnalul unei fete de 13 ani, care a sfârşit tragic la Auschwitz, în urma  aplicării Soluţiei Finale în nord-vestul României. Alte referiri la perioada recentă permit aprecierea rolului jucat de horthyştii convertiţi la stalinism în edificarea comunismului în România; comunizarea Transilvaniei este punctată de câteva date şi experienţe semnificative pentru factologia perioadei. La întrebarea câţi dintre maghiarofoni sunt maghiarizaţii şi câţi maghiarii, primim răspunsul Institutului de genetică al Academiei ungare. Se urmăreşte şi contribuţia urii la fenomenul de maghiarizare şi se dau exemple din cultura ungară din care cititorul poate să-şi facă propria opinie despre fenomen. Este o lucrare necesară având în vedere nivelul cultural extrem de scăzut al decidenţilor politici din România şi ignoranţa celor de la nivel european. 

Dr.  Gelu Neamţu,  cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române