Fabrica de drojdie

Jakub KORNHAUSER, născut în 1986 la Cracovia, este poet, traducător, editor, teoretician și istoric literar. Se ocupă de teoria și istoria mișcărilor de avangardă din secolul XX, literatura experimentală, poezia contemporană și cultura Europei Centrale. În 2017, împreună cu Joanna Kornaś-Warwas, a tradus din limba română antologia Falsul Dimitrie, de Dumitru Crudu, finalistă în anul 2018 la Premiul „Poetul European al Libertății”. A publicat cinci volume de poezii și mai multe monografii și lucrări teoretice, printre care Statutul obiectelor în poezia suprarealismului european (2015), Cerneala surdă. Antologia manifestelor de avangardă central-europene (2014). Predă la Institutul de filologie romanică de la Universitatea Jagiellonă. Membru al redacției „Literatura na Świecie”, asociat cu „Nowa Dekada Krakowska”. Redactor-șef adjunct al revistei „Romanica Cracoviensia”. Colaborează cu Centrul pentru Studii de Traducere de la Universitatea Jagiellonă (atelier de traducere a literaturii experimentale; proiecte individuale de traducere) și cu Institutul de Filologie Polonă al Universității „Adam Mickiewicz” (Laboratorul de Scriere Creativă).

În cadrul Festivalului de Poezie din anul 2018 de la Cracovia, Jakub Kornhauser a primit premiul „Wisława Szymborska” pentru volumul de poezie în proză Drożdżownia. Descris ca fiind autorul care „anulează granițele dintre proză și poezie”, J. Kornhauser alege să nareze 39 de povestioare nepierzând esența poeziei, despre care St. Brzękowski afirma că „rezidă nu în cuvinte, ci în legătura dintre ele, în capacitatea lor asociativă”. Povestirile abundă în metafore, formând un joc al noțiunilor combinat cu cel al imaginilor. Astfel, poetul Kornhauser ne poartă într-o călătorie prin lumea artei, îndeosebi cu accent pe curentele avangardiste.

„(…) Iată, se desfășoară în fața noastră o serie de cărți poștale înfățișând viața comunității polono-evreiești de altă dată. Rabinul și soția sa, preotul catolic, morarul, cizmarul, băieții din heder, melamedul, domnul Peerbaum, prăvălii cu firmă, care nu mai există astăzi, totul parcă oprit în timp, într-un «acum veșnic», își pierde repede semnătura «realistă» (pe care, probabil, nu a avut-o de la început), intrând în numeroase alianțe cu artefactele invocate. Căci textele au titluri care trimit la tablouri cunoscute ale unor pictori extrem de originali, asociați cu expresionismul, suprarealismul, cubismul, chiar și cu abstracționismul. Așa-zisele «iluminări realiste», la granița dintre epoci și culturi, se schimbă în această lumină în tablouri restructurate, în fresce suplimentare pe peretele galeriei, în muzeul imaginației.  Totul pictat…”

Karol Maliszewski

(în traducerea lui Constantin Geambașu)